Tentaţia

Imaginea arată, la umbra clăii, joasă,
Un vânător râvnind la fata adormită.
Va deştepta-o ca pe-o prietenă-ndrăgită
Sau va pleca chemându-şi căţeaua lui flocoasă?

poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoare pe baltă

Imaginea arată un vânător în stuf
Cu puşca înălţată, cu cizme până-n coate.
Câinele nu-nţelege că-o găinuşă poate,
În apă dispărută, sub nas să-i facă - buf!

poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânatul cerbului

Imaginea arată pădurea într-o marne
Sălbatică, mocirle şi lemn călcat de fiare.
Un vânător, la pândă, priveşte cum apare
Şi cum înaintează prin sihlă zece coarne.

poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânător de munte

Cu chipiul tras pe frunte,
N-are el vederi înguste;
Ziua-i vânător de munte,
Noaptea-i vânător de fuste.

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are şi el omenie ca căţeaua lui Ilie.

zicale româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata: Pentru mine, Norman Mailer are exact aceeaşi relevanţă – dualitatea afirmativ-negativ pe care numai Proust sau Flaubert ar fi putut s-o obţină.
Operatorul: Nu cred c-o mai scoatem la capăt. Lucrurile nu arată prea bine.
Fata: Am absolvit Universitatea din New York.
Operatorul: Atunci o scoatem la capăt.

replici din filmul artistic Tot ce aţi vrut să ştiţi despre sex, scenariu de Woody Allen, după David Reuben (6 august 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra soarelui

Luna, Soare, tot ce prinde
Prinde lumea si se lasa
Lasa zilele in urma
Urma prinde peste ape
Ape trec peste o turma
Turma vine peste toate
Toate prind de-a lumii umbre
Umbra are toate cele
Cele ce-s de-a tale nume
Nume-n fata ti se spala
Spala gandul fara glume
Glume stii si tu si noi
Noi ce suntem de sub Luna
Luna este umbra lui
Umbra lui, a Soarelui.

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce altceva sunt madonele lui Rafael decât umbra dragostei de mamă, fixată într-o schiţă permanentă pentru totdeauna?

citat din Thomas Wentworth Higginson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea jocurilor este imaginea în mic a societăţii.

citat din Thomas Arnold
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu soţia la o prezentare de modă

Amândoi am stat cu ochii
Aţintiţi între modele:
Ea – râvnind vreo două rochii,
Eu – râvnind la ce-i în ele!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pere coapte -
vara ţinută zălog
în fânul clăii

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea adormită

Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Şi soarele-i închide pleoapa.

Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!

Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!

Şi ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorcându-mă acasă foarte obosit

Când mă lungesc pe margine drumului,
iar apa devine lăptoasă,
simt că
dacă aţipesc
nu mă voi mai trezi din somn şapte ani.

Nu vreau să mi se întâmple
ceea ce i s-a întâmplat lui Thomas the Rhymer –
adică nu vreau să mă trezesc
cu o limbă
care nu poate spune niciodată minciuni.

Ce m-aş face cu prietenii mei?
Şi cum aş suporta
strigătele triumfătoare
ale duşmanilor?

*Thomas the Rhymer (cca 1220 – 1298) sau Thomas Learmont, sau True Thomas a fost un moşier şi-un cunoscut profet scoţian având harul poeziei şi rivalizând ca reputaţie cu celebrul Merlin. Darul profeţiei a fost primit împreună cu darul de-a nu putea minţi niciodată.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânător de greşeli

Eu am piper şi am umor,
Şi-ţi face mare supărare,
Iar tu stimate vânător,
Ai gloanţe oarbe, fără sare.

epigramă de Petru Miloş (2010)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea imitaţiei: şi nici n-o amuşinase bine dulăul lui pe căţeaua ei, că deja stăpânii căzuseră în păcat.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri reci

Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite şi dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.

Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Ca pe-o babă adormită,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre şi de picioare
Despărţită de cărări
Ca o mare de vapoare.

Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
Din obrajii înghetaţi,
Soarele călduţ şi vesel
Îi face iernii în necaz.

Scârţâie sub paşi zapada,
Fără un ecou anume,
Gânduri reci sau gânduri bune
Se îndreaptă către mine,
Către tine, către lume,
Că singurătatea crudă,
Gândurile înfierbântă.

De-mi eşti aproape sau departe,
Soarta vieţii tot desparte,
Cum e apa între maluri,
Cum e marea între dealuri,
Sau destinele în valuri.

Gânduri reci, în iarna rece,
Care vine, care trece,
Ca iluzia cea veche
Fiindcă timpul o petrece;
O mireasă a anilor,
În albeaţa pletelor,
Tot tărâmul faptelor.

Cum să nu gândesc la rece?
Despre viaţa care-mi trece,
Vorbăreaţă, apoi tăcută,
Greoaie şi abătută,
Gânditoare, apoi mută.

Umbra firii ce în urmă,
O lăsam, ca să ajungă,
Sus la steaua ce dispare,
Când scădeam la numărare.

poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei dulcinee (care-mi admira talentul de vânător)

Când m-admiri ca vânător,
Frumoasă ciută platinată,
Zău că mă cuprinde-un dor
Să nimeresc şi-n tine-odată.

epigramă de Mihai Ecovoiu-Doreanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata popii cea modernă

Pe-un părinte cu potcap,
Îl vezi mereu plângându-şi jalea
Că-şi face fata lui de cap
Şi, mai ales,... de alte alea.

epigramă de Ion Diviza din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Premiul 1 (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânător şi condeier

Rătăcind pe deal şi vale,
Prin cei codri seculari,
Nu mă tem de-un animal
Ci de critici literari!

epigramă de Teodor Popovici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neiertarea

Să vină o furtună, să şteargă neiertarea
rămasă agăţată pe muchii reci de timp,
în umbra unor visuri venite pe cărarea
legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase
pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,
la umbra înserării în taină vrea să lase
suspinul neiertării pe sfântul său altar.

Să vii la miezul nopţii, e uşa descuiată,
tu, muză răzvrătită, plecată din Parnas,
în casa văruită, pe-o margine de vatră,
să îşi alung păcatul cu zâmbetul din glas.

Eu ştiu că neiertarea te bântuie întruna,
de când în trup o vrajă, ajunsă pe ascuns,
te mistuie în visuri, precum în oaze luna
se oglindeşte-n ape, fiind de nepătruns.

Când zorii către ziuă vor bate la fereastră,
tu vei pleca, iubito, urmând acelaşi drum,
în urma ta vor plânge şi florile din glastră,
simţind că neiertarea ne va pândi oricum.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neiertarea

Să vină o furtună, să şteargă neiertarea
rămasă agăţată pe muchii reci de timp,
în umbra unor visuri venite pe cărarea
legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase
pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,
la umbra înserării în taină vrea să lase
amurgul resemnării pe sfântul său altar.

Să vii la miezul nopţii, e uşa descuiată,
tu, muză răzvrătită, plecată din Parnas,
în casa văruită, pe-o margine de vatră,
să îţi alung păcatul cu zâmbetul din glas.

Eu ştiu că îndoiala te bântuie întruna,
de când în trup o vrajă, ajunsă pe ascuns,
te mistuie în visuri, precum în oaze luna
se oglindeşte-n ape, fiind de nepătruns.

Când zorii către ziuă vor bate la fereastră,
tu vei pleca, iubito, urmând acelaşi drum,
în urma ta vor plânge şi florile din glastră,
simţind că neuitarea ne va pândi oricum.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!