Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Arthur Rimbaud

Valea adormită

Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.

Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!

Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!

Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.

sonet de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Plouă, Doamne cu mirese!

"Plouă, Doamne cu mirese!"
Pentru morții-ndoliați...
Piere în întunecare
Toată dragostea de frați...

Plouă lacrimă amară
Căci frați întru rădăcină
Au uitat de mult de mamă
Și de dragostea divină.

În cascade de aramă
Rana vieții îngenunche...
Plouă Doamne cu mirese,
Nu cu bani și pietre scumpe.

Plâng pe cruce, la mormântul
Mamei, suferind de dor,
Doi frați, duși de mult în lume...
Fără mamă nu-i ușor!

Doi frați întru rădăcină,
Două lacrimi pe pământ,
Jură pe mormântul mamei,
Jură către Domnul Sfânt,

Că vor fi uniți de-a pururi
Și nimic nu va clinti
Stânca dragostei de frate,
Pe pământ cât frați vor fi...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătălia s-a sfârșit...

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.

Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi vadă, nici buze.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Arthur Rimbaud

Adormitul din vâlcea

Într-o poiană verde unde cântă un pârâu voios
Atârnându-și rufele-argintii pe frunze de sulfină,
Unde soarele privește din vârf trufaș de munte-n jos:
Este o vâlcea scăldată toată în lumină.

Un ostaș tânăr cu buzele-ntredeschise, capul gol,
Cu ceafa afundată-n catifeaua de nasturei și de trifoi,
Palid, doarme dus pe patul verde sub cerul zâmbitor,
Iar razele de soare-l dezmiardă, tandre, cu lăbuțe moi.

Cu picioarele-ntinse printre gladiole, doarme liniștit.
Surâde ca un copil bolnav sedus de-a somnului ispită:
Leagănă-l blând, natură, și ține-i de cald căci e răcit.

Miresmele poienii nu-l înfioară, n-aude nicio șoaptă,
C-o mână așezată pe piept, doarme-n vâlceaua însorită
Împăcat; are două găuri rubinii în partea dreaptă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Naște-mă, Doamne!

Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
În ochi de lagună cu pleoapa de cer
Să-mi fie trăirea senină și iată
Cu zorii lumină spre lume zbier!
Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
O floare, ca nopții să-i fiu temnicer
Din alb să-i dau mireasma mea toată
Și-n zorii de zi sub lumină pier...
Naște-mă, Doamne, mai naște-m-o dată
O undă albastră-n izvor ofer
Oceanului aprig ce-n brațe m-așteaptă
Mai naște-mă, Doamne, un petec de cer...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iartă, Doamne, de păcate

Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine se spovedească
O femeie bătrâioară.

- Am păcătuit, părinte!
- Și păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am citesc.

Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Și mergi la râu la spălat!

(Iaca, așa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Și află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui țină dânsul predici?!
- Cântăreț, auzi ce-ți spui?!

Mergi și cată preoteasa
Și femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.

Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum știi, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.

- Zici c-ar fi și preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!

- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg fac și eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"

Iar acum vă spun o treabă,
Și vă rog m-ascultați!
Nu faceți ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbați!

Haide iute, hopa tropa,
ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ți-ai găsi aleasa!

poezie satirică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Judecata

două buze întreabă dacă apa
mării transmite covid-19
două buze peste o fustă scurtă
cât lățimea frunții ei
o amăgire a scoarței cerebrale
s-ar putea vindeca de ea
ce sens mai are lupte
scape din hăul
din capul
ei (?!) dacă ministru de re
sort a
firmă că marea neagră e albastră
și ne transmite virusul
pe cale salină
sau marină ea ce să înțeleagă (?!)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichifor Crainic

Rugăciune pentru pace

Slavă ție, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopții visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ție, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porțile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopții năzărit în vise
A lăsat un înger porțile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întărește din fricoși profeți,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Și rodește bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -65.00- 51.99 lei.
Janet Nică

Domni și doamne

Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp -și pască
Lângă sfânta lui comoar㠖
Doamna Limbă Românească!

Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.

Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ține parte,
Când mă ninge doamna Rouă.

Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.

Doamna Ploaie-i rugăciune
Peste domnul Spic de rasă,
Doamna Ramură ne pune
Domnul Măr pe doamna Masă.

Peste veri și peste toamne,
Domnul Clopot bate iarăși...
Domnii-acești și-aceste doamne
Sunt eternii mei tovarăși!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toamna ce-mi picură din buze

aici mi-am regăsit sălășluirea
într-un binecuvântat cuvânt
scrijelit în colțuroasa piatră-mormânt

aici zac eu
în teama nedefinită ce mă țintuiește-n umbre
povestindu-mi iubirile trecute
ce le-am uitat pe buze

atârn voința de-a trăi
în mormanul de necuvinte
și rând pe rând plâng
plâng din mine tăcutele frunze-
iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

aici zac eu
impetuos portret cu aură de suflet dezgolit
de patimi desfrunzit
lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă

o toamnă ce-o simt cum picură din buze.

poezie de din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Felină în libertate

Pare blândă, n-are frică,
Însă capul poți -ți pierzi,
Ce se naște din pisică,
Zgârie și ochii-s verzi.

epigramă de
Adăugat de Valentin DavidSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune de iertare pentru cei plecați

Câți străini și câți de sânge
N-am Doamne lacrimi a-i plange,
Or vinit și or plecat,
Durere-n urmă-or lăsat.

Doamne, cât fu deal de nalt
Numa dor l-o măcinat
Florile nu s-or uscat
Numa lacrămi le-or udat.

De plecat și de venit,
Dorul drumu-o bătucit.
Câte lacrimi or fost grele
Îs astăzi pe ceruri stele.

Miluie Doamne și iartă
Dorul nost înspre ei poartă,
Mică or greșelă mare
În genunchi cerem iertare.

De în lume or greșit
Ne-om ruga de izbăvit
De viața le-o fo povară
Iartă-i Doamne de ocară.

De-or trăit în întristare,
Sămânță îi fă de floare.
Cât o fi-n lume pământul,
Să-i mângâie cu drag vântul

Cei obișnuiți s-adune
Mare-i fă, Doamne, în spume,
Stânca măcinând de-a bașca
Să își simtă tot grea tașca.

Doamne nu căta pricină
Rău' taie din rădăcină
Și primește-ne căința
i se uște sămânța.

Flori 'om lăsa lângă cruce,
Gându nost și vorba dulce,
Nu întoarce Doamne fila,
Ai de ei și de noi mila!

Samănă în noi de-acum
Iubirea și gândul bun,
Lumină ne fii pe cale
Întru slava Ființei Tale.

poezie de (17 octombrie 2008)
Adăugat de Valeria Tamas IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne...

Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă înțeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viață liniștită.

poezie de (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Arthur Rimbaud

Adormitul din vâlceà

E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.

sonet de (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum -mi înțeleg destinul,
cum cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, te sfâșii,
Ca -mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
mă va face -nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Flăcări în miezuri de rouă

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși revadă,
din care erezii încep înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre fie celorlalți credință vie sfântă mereu?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în supremația clipei în care sânt
geneza Neamului, al Țării mele jurământ,
dă-mi din speranța copiilor mei iubire vie,
din credința părinților mei lumină, poezie,
din recunoștința celor care nu mai sânt acum
setea de sfinți din troițele de la margini de drum
acolo unde lacrima mea este pururi mărturie
Rugile noastre în taină pe toți pururi să-i mângâie

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Ofelia

I
Pe valul blând și negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Și-n hainele ce-o poartă ca niște vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăși Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Și vrea la suprafață iasă și meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Și parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Și azi durerea iată își răsădește spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Și nuferii ciudați sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaș,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaș.

poezie clasică de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Fă-mă iarbă...

Fă-mă Doamne aluniță
Sau măcar șuviță
Să simt cum-i bate inima...

Fă-mă iarbă... bob de rouă
Să fug pe coapsă
Si ard pe buze
Cu cuvintele nespuse...

Fă-mă soare, rază...
Când de dor o muri
Să o pot încălzi...
Fă-mă Doamne orice
Să o pot atinge
Si dorul mi-l stinge...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Burns

Te Deum, ipocriților, după o victorie navală

Fii, Doamne, pururi lăudat
Că tu ne-ai binecuvântat
De la bunici pân' la nepoți
Ca să-i... măcelărim pe toți!

epigramă de din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Poems and Songs of Robert Burns Hardcover" de Robert Burns este disponibilă pentru comandă online la 45.99 lei.

Ne țineam

respirația, cu capul sub apa
murdară
tancurile ne vânau
gloanțele mitralierelor zbu
rau pe lângă noi
și piuiau în apă
de frică nu ne mișcam
aproape eram sufocați
apa mirosea cum
plit
a ulei și motorină și sânge
de om
pământul și mlaștina erau pli
ne cu morți și muribunzi și muș
tele verzi
se îmbui
bau cu sânge
și carne omenească (!?)
tancurile striveau soldații
pisând, făcând terci
șenilele rupeau oasele și cră
pau craniile

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook