Descântecul argintului
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
țesute-n cunună
la o mânăstire
dintre cimitire
să cobori pe-o scară,
să cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veșnic
luminat de-un sfeșnic,
unde stă cu taină
pe lemn de icoană
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.
În casa-n ruină,
unde nu-i lumină,
păsările morții,
în puterea nopții,
ciugulesc din viață
până dimineață -
sufletul meu geme
de grele blesteme,
de jertfă de sânge
altarul meu plânge.
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să vii pe lumină
în casa-n ruină,
sfințit la icoană
și să-mi fii pe rană
un balsam de sfinte,
de bune cuvinte,
și să-mi vii în vise,
unde sunt închise
gânduri de păcate,
patimi îngropate.
Dansând prin cuvinte
ca printre morminte
păsările morții
dau târcoale porții,
dincolo de care
Sfântă Născătoare
la viață mă cheamă,
în chip de icoană.
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să te duci la stele,
să ningă cu ele,
s-alunge din noapte
păsările toate.
Amin
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre argint
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
Citate similare
Descântec la vămile văzduhului
Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiți până diseară,
fiți pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
și urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.
Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,
spicele răsună
de argint de lună,
eu secer secară
și o duc la moară,
și curge făină,
o cern în lumină,
și-o ud la izvor,
cu apă de dor,
și o coc la foc,
și-o scot la soroc,
și-o împart la fire,
pentru pomenire,
să-mi fie pomană
când trec printr-o vamă,
unde mă așteaptă
să o dau ca plată
pentru a mea vină
îngeri de lumină
Pământul de jale
plânge cu izvoare,
spre pleoapă-și revarsă
jalea strânsă- casă,
când cel la soroc
nu are noroc
și când cel drept moare
fără lumânare,
când la priveghere
ceru-i gol de stele,
când banul de- aramă
nu se dă ca vamă.
Bobi de lumânare,
boabe arzătoare,
eu vă descânt iară,
descânt de secară,
descânt pentru moară,
să curgă faină,
s-o cern în lumină
și-n ochi de fântână
cu argint de lună,
și-n ochi sfânt de har,
de agheazmatar,
să o frământ pită
pentru a mea ispită,
s-o frământ busuioc
pentru al meu noroc,
să o frământ cale
pentru-a mea plecare,
s-o frământ aramă
pentru a mea vamă.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre pâine, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Descântecul descrisului la stea
Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinți lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniți
cei nespovediți,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viață
înspre dimineață.
În nisip de stele,
luna printre ele
stă împotmolita
de vrăji împietrită,
planete sinistre
vâslesc înainte.
Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
aprindeți tăciunii
rupând vrajă lunii-
fire de mătase,
din raze sunt trase,
pe ele coboară
câte-o stea fugară
atunci când mai moare
un împărat mare.
Rugați pe Slăvitul
să-mi vină Ursitul
în zi de Florii,
când, peste câmpii,
cerul greu de floare
plouă cu petale.
Iată, El să vină
șezând pe asină,
alături de-un mânz
să vină la prânz,
petale în zbor
să-I facă covor,
unde să pășească
slava Lui cereasca.
Răsări soare mare,
răsări sfinte tare,
nouăzeci de raze
să mă lumineze:
două la sprâncene,
două între gene,
restul dintre ele
să se facă stele,
să-mi fie cunună
în noapte cu lună
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre flori sau poezii despre tăcere
Unde să Te caut...
Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Și-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget și mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.
Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri și-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.
Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghițit durerea jumătate,
Ușa mi-e deschisa fără prag
Și la ușă nimenea nu-mi bate.
Unde să Te caut? Unde ești-
Prabușită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la ferești
Plânsul meu s-a înnecat în mare.
Și-a rămas doar scâncetul și eu-
Bol de apă limpede și tină-
Unde ești, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viața mea și mă alină...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zăpadă, poezii despre tată, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în țara, grădină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
- poezii despre hărnicie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Rugăciune pentru ocrotire
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinței,
arma biruinței,
vino azi pe cale
să-ți dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Și vino, minune,
să-ți spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nflorește
și în mine crește,
și nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
pom ce veșnic arde,
îmbrăcat în roade,
ce-n cuiburi cunună
cântările suna,
lemn ales de Domnul
să-mi biruie somnul,
mai vino înflorit
cu nopți de mai sfințit,
chip de iasomie,
floare de Marie.
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
către ceruri scară,
palmele-mi coboară
și iarăși se suie
prin cristice cuie.
La capăt de pătimi
ceru-i chin și lacrimi
și plânge Fecioară
că uscată-i vara,
și udă pământul
și lemnul preasfântul
îi soarbe durerea,
se-ntoarce puterea
și care putere
ca o mângâiere
să fie cu tine
prin Domnul, creștine!
Amin.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă sau poezii despre somn
Noapte sfântă
Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
sa-Ți sorb iubirea și să-mi fie hrană
și rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
și bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pașești pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Ostenește vâsla închisă între pleope
slova ațipește în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna pășește pe valul subțire.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre smerenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Țăranul
Considerat demult ca talpa țării,
A supraviețuit ca un descânt
Și astăzi el stă trist în poarta zării,
Speranțele i-s toate, la pământ.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre țărani, epigrame despre tristețe, epigrame despre supraviețuire, epigrame despre sat sau epigrame despre prezent
Toate-s sfinte în icoană
Te întreb câtă noapte ne cuprinde
Și de ce primăvara pleznește în ferestre?
Obrajii tăi în loc de unde ce se privesc în razele cerești
Zăpadă, toate-s sfinte în icoană
Tu râzi și strigi în basmul meu, cu șoimi
Rămasă în urmă, ruginita toamnă
A desfrunzit pădurea în culori
Nu scrie și nu plânge
Mi-e sete de un secol de povești
Întoarce mâinile
E raza albei luni din care te privesc.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre păduri sau poezii despre primăvară
Azur 3
De unde ai apărut
Azur nebun în calea-mi
De mi-ai furat poemul
Și inima din piept?
Nu îmi răspunde, știu
Din tâmpla-mi de copilă
Când mă rugam s-apari
În seri uitate-n vină.
Dar oare tu știai
Că eu te voi iubi
Ca pe-o icoană sfântă
Și-n piept vei stărui?
Știai chiar tot, iubite
'Nainte să mă ai
Căci eu ți-am fost sortită
Și tu al meu Serai.
Iubire dintre stele,
Al meu vis rătăcit,
În tâmplele-mi prea ninse
Tu vino-mi la iubit.
Te voi iubi cu Luna
Și Cerul deopotrivă
Din stele îți voi face
A inimii cunună.
Eu te-am ales să-mi fii
Al tâmplelor poem
Pe când eu voi veni
Să fiu al tău blestem.
Ne vom iubi, în Cer
Așa și pe Pământ
Eu m-am născut să pier
Iubindu-te etern.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre poezie sau poezii despre inimă
Între cer și pământ
La granița
Dintre cer și pământ
Acolo unde păsările zboară
Ducând cu ele vise
Acolo,
Odată,
Am pierdut un gând.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iuliana Șerban despre visare, citate de Iuliana Șerban despre gânduri sau poezii despre graniță
Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine sau poezii despre frunze
Icoană
N-am să uit, pe-un șes podit cu pai,
câte zile-or fi să-mi mai rămână:
o căruță trasă de doi cai
și în ea - o femeie bătrână.
Carul scârțâia din osii, sfânt,
și-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce.
că bătrâna duce - sau aduce?
o căruță plină de pământ.
Ea stătea deasupra, -ngenuncheată,
parcă se ruga, cu ochii duși;
prinse-atunci, blând, lanul să se zbată
și lumina prinsă în țăruși.
Ea stătea ca-n strană, cuvioasă
și privea tot timpul înainte:
poate-și aducea strămoșii-acasă,
poate-și avea carul cu morminte?
Și am vrut să-i strig o întrebare:
Spune, unde duci acel pământ?
E țărână scoasă de vânzare?
sau țărâna propriului mormânt?!
Pentru pomi îl duci sau pentru oale?
Ori, poate, -i pământ răscumpărat
de pe la străbunii dumitale
care îl vândură altui sat?
Și o urmării, fără de grai,
până se topi cu tot cu cai
în țărâna șesului acel.
... Cea icoană o mai văd și-acum
fără-asemănare-n univers:
o femeie și doi cai pe drum
și-o căruță-mbătrânind din mers.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre sat, poezii despre icoane sau poezii despre femei
Bolta de vise
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fixă
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfaturi sau poezii despre rai
Rugăciune pentru stricarea lucrării diavolești
Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească,
ești veșnic mântuire dumnezeiască,
Iisuse, mântuire dumnezeiască!
Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt,
trimise de vrăjmașul prin vrăji și descânt,
pe patul suferinței prin vrăji și descânt.
Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc,
căci suferința mea n-are leac pământesc,
Boala mea n-are leac pământesc.
Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune,
fă cu mine astăzi încă o minune,
o preafrumoasă și dulce minune.
Dă-mi limpezimea apei de izvor curat,
sufletul mi-l spală în chip minunat,
de vrăji mi-l spală în chip minunat.
Pentru rugăciunile maicii Tale,
curățește-mă de păcat și întristare,
cu mila Ta, de păcat și întristare.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre suferință, poezii despre draci, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre mântuire sau poezii despre medici
Rugăciune
Efemeri ne naștem vii
iubim cerul peste vii
călători cu pirostri.
Călători murim sublim
încercând să ne iubim
vindecați de nebunii.
Viitor ne nemurim
înspinați în țintirim
pe pământul heruvim.
Ce lumină, ce descânt,
ce speranță în cuvânt
ca să facem legământ
pe pământ și sub pământ.
poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre vânt
Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre întuneric sau poezii despre versuri
Femeie, tu, Marie!
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!
De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
Că ai venit aici de-așa departe,
Să readuci speranța din surghiun!
Când ploile mă bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!
Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am să te prind
Și-am să-ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!
Și ție mă închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia că stă să moară,
Dacă te știu plângând în locul meu.
Eu orișicand mai pot să-ndur de toate,
Eu pot să fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau să ispășești păcate,
Tu ești fecioara mea cu gând curat.
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Și nume-ți dau din tot ce e mai sfânt,
Ești semn al vieții fără de prihană
Și ultimul meu gând de pe Pământ.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie
Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Și cu lacrimile Tale stropește în formă de Cruce ușorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morții va trece și pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viață
Ca să-ți poată mai apoi mulțumi, neștiutori și nevinovați, copilașii noștri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Și parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Și așează acolo icoana
Unde să locuiești cu bucurie ținându-L în brațe pe micuțul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase și pe mine puțin
Să stau la tine în brațe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Știu cum să mângâie ușor sufletul celui rămas copil,
Singure numai ele, pot liniști furtuna
Și să-mi dăruiască puterea încrezătoare de a merge mai departe...
Coboară din icoană revino-mi în inimă!
27 martie 2020
rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre copilărie, poezii despre încredere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre supărare
Condițional
Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Și să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ți dau
De unde n-am.
Să-ți cânt de unde n-aud
Și să-ți strâng din suflet
Ce nu poți...
Aduc.
Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poți de unde nu vrei
Și să iubești din mine
Ce nu am.
Simt.
Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu ești
Și să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.
poezie de Gabriela Chișcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!