Alb, alb

Polul nord. Şi albe
Nefireşti ţinuturi
Gheţurile salbe -
Veşnic aşternuturi

Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind

Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.

Urşi pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare

Raza jucăuşă
Îi usucă pielea
Focii, de păpuşă
Din apele ce le-a,

Făcut să tresară
Privind înapoi
Fulguind uşoară
Printre gheţuri sloi.

Pinguini, de frig
Nu-şi doresc mai cald
Străbătând, intrig'
Ţărmul lui Harald;

Este-aici o lege
Nouă pentru noi
Cine n-o-nţelege,
Îi face război

Bate vântul domul
polului. Şi nici
Nu e rău că omul
Vine rar pe-aici!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polul Sud şi Polul Nord

Fără glume şi poveşti,
Polul Sud şi Polul Nord
Ştii să le deosebeşti?
Ţine minte, nordul are
Urşi polari şi vulpi polare.

Sudul are, ştie-oricine,
Pinguini şi pinguine.
Nordul e ocean oval,
Sudul e continental.

– Cu-Aurora boreală,
Cu noaptea polară, cum e?
Cum să fie? O minune!
Soarele care răsare,
După şase luni apune...

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea frigului

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Atâta frig din cale-afară
Ca nişte saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară

Silabele-ntre noi îngheaţă
Ca portativele de ger
Cu ţurţuri coborând din cer
Printre luceferii de ceaţă

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

Şi frigu-a devenit o lege
Din care încă facem parte
Colibe vechi cu geamuri sparte
De pe domeniul unui rege

În case şi în suflete e frig
Apele îngheaţă în fiorduri
Şi ne trecem viaţa-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă

În case şi în suflete e frig
Apele îngheaţă în fiorduri
Şi ne trecem viaţa-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deşiră noaptea

Se deşiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuş saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Şi cu gândul veşnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Şi furtuna vine. Însă ei tot dorm

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deşiră noaptea

Se deşiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuş saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Şi cu gândul veşnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Şi furtuna vine. Însă ei tot dorm

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deşiră noaptea

Se deşiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuş saltă ghemotoace
Arlechini de aer care prind să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Şi cu gândul veşnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Şi furtuna vine. Însă ei tot dorm...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ta

mi s-a părut
că mi-ai intins
o mână.
nu de gheaţă.
eram la Polul Nord
pe o banchiză
si tremuram de frig
in noaptea lungă
fără un gram
speranţă...
o clipă ochii am inchis
si printre sloiuri mari
m-am aruncat
in apă
fiind prinsă-ntr-un fiord
de mâna ta
cea caldă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de pod

Mă aflam la capul unui pod
Nu ştiam ce s-a-ntâmplat cu mine
Carul vremii dacă trece, vine
Înapoi de la un anti-pod?

Şi nici dacă după moarte, viaţa
Va porni spre alte începuturi
Genele în somn dacă le scuturi
Se derulează invers dimineaţa

Că e destul să deschizi ochii
Colbul lumii să ţi-l ştergi din mers
Şi murmurând un singur vers
Să te trezeşti în ţara Mamei Dochii

Şi-acolo la intrare stă un sfinx
Care-ţi pune-o singură-ntrebare
Şi cine dă răspunsul, poa' să zboare
În spaţii eterate într-adins

Mă aflam la capul unui pod
Între două universuri paralele
Ieşind dintr-unul, nu ştiam că ele
Se mişcă-n sens contrar după un cod

Gulfstreamul purtând apele calde
Înspre nord, părea că s-ar fi rupt
un echilibru. Iar pe dedesubt
Ape reci vin ţărmuri să le scalde

Părăseam materia şi lestul
Dincolo pătrunde numai zborul
Eu eram şi gând dar şi fiorul
Fără recuzita şi tot restul

M-a prins seara la un cap de pod
Rebus poate sau doar paradox
Aşteptând ca submarinul Dox
Fluturii de mâine în exod.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul afaceristului pe caniculă

Trebuie să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.
O să-mi sporesc venitul cu-o franciză;
Găsesc eu unii buni de aburit.

Aud că şi la Polul Nord e criză,
De când, global, planeta s-a-ncălzit,
Dar tot vreau să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.

Mă-ntreb de statul o să-mi ia acciză
Şi dacă o să scap nedijmuit?!
Mai am un hop, îmi trebuie şi viză,
Să pot pleca la pol nestingherit,
Că trebuie să-mi cumpăr o banchiză.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură să fiu lăsată

În Nord să fiu uitată,
Fierbinte, chiar dacă dârdâi,
pe o banchiză adevărată...
Devorată de urşi albi, fantome, momâi.

Atât de abstractă e copca,
şi-mi doresc costum de scafandru
într-un bazin fără maluri
ce congelează corpuri
poliedric.

Şi-n igloo se-ascunde un suflet!
– schiuri rătăcite, fără de beţe –
Dă-mi
un satâr ascuţit de sfărâmat gheaţa
dintre inima mea şi soarele ascuns!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Gabriela Melinescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo-n Nord

Acolo-n Nord, am învăţat, la şcoală,
Că-n polul arctic, ferecat în gheaţă,
Zăpada şi cu gerul au de soaţă
Pe mândra auroră boreală.

Acolo marea încă-n a sa briză
Mai poartă cutezanţei pomenirea
Şi neuitată încă, amintirea
Lui Fram, mai încolţeşte pe-o banchiză.

Acolo se-ntreţes şi-acum vedenii
Călătorind pe sloiuri, în neştire,
Mugesc furtuni ce nu-şi găsesc oprire
Şi numai Moş Crăciun îşi plimbă renii.

Azi, năruit tărâmul cel de vise,
Povestea, se sfârşeşte c-un tremolo,
Copil fiind, spre ţărmuri interzise,
M-aventuram cândva, s-ajung... acolo!

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 februarie 2018)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de puşcă,
Dormitează conştiinţa într-o cuşcă
Şi pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldaţi,
Cum o să ajungeţi voi
În postura de eroi,
Fără taţi adevăraţi?!

Nu curajul vă lipseşte
Şi nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi peşte;

În zadar priviţi cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

Suntem zilnic în război,
Dar strigăm întruna pace,
Nimeni n-are ce ne face
Până-n lumea de apoi!

Pace şi război. Totem.
Voi sunteţi mereu în urmă,
Iar istoria nu scurmă
Decât până unde vrem.

Voi, civili, civilizaţi,
Ne-aţi dat un harpon cu care
V-am ucis pe fiecare
Şi-acum ne priviţi miraţi.

Veţi fi scris voi în statut:
Noi vrem binele cu sila
Dar vedeţi că Pancea Şila
Se conjugă la trecut.

Demolăm pe rând muzee,
Nimeni nu ne-a întrecut,
Cine n-are loc sub scut,
Sapă noaptea la tranşee.

Avem spada şi balanţa,
Legea poartă uniformă,
Ce-a rămas, e doar o formă
Ce-o dictează circumstanţa.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace!

Ce dorinţa, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noţiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment şi ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!

Monumentul cel mai înalt
Ce depăşeşte a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!

De unde EŞTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
Şi doar atâta să ne spui
PACE FIE PE LA VOI!
PACE FIE ŞI ÎN VOI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glezne fragile

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poţi schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te ţin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiţi fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniţi pe forţele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îţi place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiraţia
S-ar fi prefăcut în măzăriche. "Parcă numai acolo!"
Emoţia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr.34.
(Aşa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpadă la
Poale de Polul nord. Pe gheţuş.
"Ba suntem ditamai iceberguri".
Alunecând unul în braţele celuilalt, încotoşmănaţi
În sentimente călduroase.
"Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald".
Eşti o prezenţă luminoasă.
Chiar şi în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sunt primul (Şi ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari şi calmul pielii -
Dacă pot spune astfel.
"Poţi". Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au şi ele calmul lor. Eşti ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu întreaga carieră".
Şi sânii – sunt de tăiat respiraţia cu ei.
Eu sunt numai tăieturi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gândul mamei...

În gândul mamei purtător
de pace şi iertare,
se strâng buchetele cu dor
de noi, de fiecare.

În ochii ei cu întrebări
ce ocolesc răspunsul,
sunt urmele unor schimbări
când o încercă plânsul.

Cu glasul slab şi iertător
ne spune cu sfială
c'ar vrea să fie spectator
la nepoţei la şcoală.

Să vadă cum din rădăcini
dau mugurii în floare,
să depene iar amintiri
pân' la apus de soare.

Când o întrebi de sănătate
de bine îţi vorbeşte,
nu vrea să fie greutate
la omul ce-o iubeşte.

În gândul mamei purtător
de pace şi iertare,
e viaţa noastră în decor
ce caută alinare.

poezie de Doina Carpinisan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificate de naştere

Dintr-o dată s-a făcut linişte

s-a făcut linişte ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană şi acoperiş de ţigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoţit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit şi străin
înfrigurat în pântecele acesta nou şi prea mare
ars de lumina puternică
şi nu a ştiut decât că trebuie să audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârşit
şi a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniştea casei
şi inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
şi în care nu se mai putea întoarce
aşa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi şi o putem frânge
pentru care putem muri
şi căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim aşa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile să fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldaţi
cu bucurie, durere, cu frică şi suflet viteaz
trecând orice punte şi râuri vorbitoare şi munte semeţ
cu fire colorate purtate de cel mai subţire ac
ţinut între degetele ei care ţes în fiecare noapte liniştită
în fiecare zi de pace,
inima mare a ţării

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele răsărit din apă

Tu popor cu ochii închişi,
ia priveşte-n depărtare
dealul înflorit de caişi,
ţărmul mângiat de mare.

Soarele răsărit din apă
se ridică încet pe boltă,
pe pământ într-una sapă
sâmburele de revoltă,
un soldat fără de soldă.

Şi apoi fără să spună
noaptea asta n-are lună,
vântul bate a furtună,
se întrerupe şi curentul
să mai scriu, nu e momentul.

Totul ce se mai întâmplă
apar fire albe-n tâmplă
şi o scuză cu regret
că n-am fost deloc discret.

Aşteptarea cât a fost
am ştiut-o pe de rost,
dar nu ştiu ce mai urmează
şi-mi fac somnul de amiază.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun pe mare (extras-adaptare)

Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord şi Capul Sud
Şi-am tras de velele-îngheţate luptând cu vântul înfrigurat şi ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice şi groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord şi sud, spre sud şi nord.

Aş fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălţate, cu picioare albe,
Să fiu de toţi ai mei din casă binecuvântat.

Ne-am ţinut departe de Capul Sud, unde scrâşneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele şi-ogorul gras,
Şi paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.

Aş fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul trupului nălucă

Trupu-ţi miroase a nălucă,
Pe ape veşnic călătoare
Ce tot ridică înspre soare
Priviri ce ard şi ce-l usucă.

Cauţi mereu, spre fiecare
A defini... un dor de ducă,
El muritor... tu... zăbăucă,
Să puneţi visul la-ncercare.

Păşeşti uşor înspre amiază
Ca o culoare-abia sfinţită,
Pentr-o fecioară nenuntită
A cărei inimă... stă trează.

Asta e tot ce mai contează
Şi clipa când... ai fost iubită.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!