În gândul mamei...

În gândul mamei purtător
de pace şi iertare,
se strâng buchetele cu dor
de noi, de fiecare.

În ochii ei cu întrebări
ce ocolesc răspunsul,
sunt urmele unor schimbări
când o încercă plânsul.

Cu glasul slab şi iertător
ne spune cu sfială
c'ar vrea să fie spectator
la nepoţei la şcoală.

Să vadă cum din rădăcini
dau mugurii în floare,
să depene iar amintiri
pân' la apus de soare.

Când o întrebi de sănătate
de bine îţi vorbeşte,
nu vrea să fie greutate
la omul ce-o iubeşte.

În gândul mamei purtător
de pace şi iertare,
e viaţa noastră în decor
ce caută alinare.

poezie de Doina Carpinisan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioşi alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înţelepte,
Sfinţite cu răbdare.

Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munţi şi mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace şi încântare,
Sub mănunchi de curcubee şi vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei...

(o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate mult prea devreme dintre noi)♧

maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când ştiu tu visezi
rămas-am acelaşi în trup de copil
te caut şi viaţa mi-e o întrebare
gândul umbrit şi umil
aşază la căpătâiu-ţi o rază de soare

poezie din Volumul: Strigat din copilărie, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i inima prea-plină de-o dulce desfătare

Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Şi totuşi, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.

În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-şi găseşte-oftatul meu liniştea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.

Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei şi cer,
Şi soare, şi icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un simplu călător

Spectator pe scena lumii,
Al vieţii mele, biet actor,
Eu, încă de la sânul mumii,
Am fost un simplu călător.

Nu vreau să fiu nemuritor,
M-aşi plictisi irevocabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi am bagajul suportabil.

Bilet eu am la purtător,
Traseul meu este probabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi garantez că sunt solvabil.

Nu cer la nimeni ajutor,
Călătoresc, chiar confortabil,
Şi când ieşi-voi din decor
Aşi vrea să am bilet valabil.

poezie de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei, de 8 Martie

Mamei, de 8 Martie

Pe pat de gânduri îmi aştern dorinţă,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuţa, nu-i cu putinţă,
Că de moartea vicleană e răpită.

În braţe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul şi o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!

De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Şi cu dragoste o voi îmbrăţişa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.

La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.

Opt Martie era o zi frumoasă
Şi mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme ceţoasă ori ploioasă,
Că măicuţa mă iubea ca Dumnezeu.

Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Şi însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.

Dorul de mamă stârneşte furtună
În inima de tristeţi inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.

Autor Maria Filipoiu
7.03.2016

poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către mama

(o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate prea devreme)

maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când ştiu tu visezi
rămas-am acelaşi în trup de copil
te caut şi viaţa mi-e o întrebare
gândul umbrit şi umil
aşează la căpătâiu-ţi o rază de soare

poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtător de...vorbe

Multe spune despre mine,
Că doar e amicul meu...
Şi când vorbeşte de bine
Par a fi la fel... de rău!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inima mamei

Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare.

definiţie celebră de Balzac
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria mamei

Dacă,
în singurătatea ce-o apasă,
copiii mai dau pe-acasă,
Bucuria mamei
e nespus de mare,
când de ziua ei,
primeşte în dar o floare.
Dar,
un zâmbet şi-o îmbrăţişare
îi toarnă în suflet soare.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iedera

Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toţi o sfarmă cu piciorul,
Şi ea veştejeşte în grabă,
Dar, când iedera se-nalţă,
Tot mai sus şi mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubeşte,
Lăudând-o, că-i frumoasă.

Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toţi îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul îşi înalţă
Gândul către Cer mereu,
Îl iubeşte toată lumea
Şi-i ajută Dumnezeu!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOROCUL

NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Ştie care-i drumul lui.
Îşi caută singur grădina.
Şi nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinţi,
Care-n sufletul de sfinţi,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.
Care-l are în iubire,
Caută şi fericire.
Cine-l vrea un pic mai mult,
Îl mai ia cu împrumut
Dacă ai pace în casă,
Tot norocul e pe masă...
Septembrie 2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nostră

Tatăl meu e înecat în timp.
Negura nopţii se aşterne, fără soare,
Ca un ţol peste viaţa nostră.
Braţele mamei îmi aruncă apă şi
Inima ei îmi umple farfuria cu
Întrebări, în loc de hrană.
Mănânc, apoi, sperând,
Adorm în ochii mamei.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc seara la culcare

Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?

Şi îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Şi lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.

Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Şi amintirea-ţi începe să mă doară.

Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Şi vorbe dulci, în vis, îţi spun!

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh.

citat din Sfântul Atanasie cel Mare
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh.

citat din Sfântul Atanasie cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh.

citat din Sfântul Atanasie cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

E linişte în casă,
Doar paşii mei
Îi dau acum viaţă
E linişte în jur
Doar vrăbiuţa
Ciripeşte
Într-un prun
E linişte în ochii mei
Doar gândul bun
Mai străluceşte-n ei

Atâta linişte
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu şi el
În curtea goală
Şi vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la ţară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim...

Aş vrea să fiu o floare, în ochii tăi frumoşi
Aş vrea să fiu parfumul pe care îl miroşi
Aş vrea să fiu arcuşul ce mângâie vioara
Aş vrea să fiu Luceafăr, atunci când vine seara.

Aş vrea să fii tu valul ce mătură nisipul,
Aş vrea să fii acela ce controlează Timpul
Să fii spre seară umbra, care mă urmăreşte,
Şi-apoi să fii o stea, ce-n noapte străluceşte.

Aş vrea să fim tu Soarele, eu Luna
Aş vrea să fim noi doi, întotdeauna
Aş vrea să fim tu gura, eu cuvântul
Şi-aş vrea să fim tu mintea şi eu gândul.

Dar suntem tu şi eu, pierduţi prin lume.
Suflet al meu, pereche,... nu ne ştim
Sau poate să te caut n-am ştiut eu unde
Ori poate n-a fost dat să ne întâlnim.

poezie de Elena Bulancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios şi cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, duşmani şi ură?

Şi stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Şi oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Şi umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în faţa ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Şi parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viaţa-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cer iertare

Îmi cer iertare, om frumos,
Că prea mult mă gândesc la tine
Iar gândul mi-e curat, duios,
Şi când eşti trist, vreau să te-aline.

Îmi cer iertare, ai pătruns
În inima mea şi pe veci
Eu te-am legat şi te-am ascuns
Şi nu o să te las să pleci.

Iertare-ţi cer că-mi eşti pe plac
Şi-l rog pe Dumnezeu cel sfânt
Să îţi dea pentru toate leac
Şi viaţă lungă pe pământ.

Să îţi dea bine şi noroc
Şi calea să îţi fie dreaptă,
Să ai în multe inimi loc,
Să urci pe slăvi, treaptă cu treaptă.

Şi-atâta vreau să mă mai ierţi:
Că te iubesc cu nesimţire.
Iar de m-accepţi, şi nu mă cerţi
M-ai condamnat la fericire.

Îţi cer iertare...

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!