Viață arsă
Viață arsă, drum parcurs
Labirinturi și zăvoare
Și speranța care moare
După ultimul discurs.
O povară din destul
Ne-a purtat printre meandre
Fericite Alexandre,
Ne întoarcem la Catul!
Libertate cu zăbrele
Țintele devin factice
Dacă nici măcar în vis
Noi nu mai privim la stele
Plâng albinele de ceară
Neputința din unelte
Tinere păduri, ce zvelte
Creșteați voi, odinioară!
Strânge-ți cortul și te mută
Din pustiu în alt pustiu
Sună goarna. E târziu
Cade ultima redută!
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Alergătorul
Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Și din când în când
Câte o carte.
La distanțe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.
Vine unul, gâfâind de mușchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Și scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeiește.
A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.
Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se oprește, scuipă pe semn,
Și se pierde în zare.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Într-o lume de simboluri
într-o lume de simboluri
la tot pasul dai de goluri
mă împiedic mă ridic
păsările de nimic
nu le pasă ele știu
o comoară în pustiu
numai disperarea mută
toate lucrurile din loc
tu pe o redută eu pe o plută
după cum avem noroc
abundența de rebuturi
naște alte începuturi
că e lipsă ori adaos
totul s-a născut din haos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai știu
Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.
Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.
Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.
Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amare amintiri
nimic nu mai e
cum a fost odinioară
nici pașii
nici mersul
ocolul
plin de pietre și gol
goluț
în urma pașilor semănați pretutindeni
acum
e plin de iarbă
și e-mbrăcat
în verdele ei pustiu de pustiu
de parcă iarba acesta nu aduce viața ci
doar opusul ei
cohea e goală
câteva lucruri dezordonate și
lipsite de viață
de parcă
niciodată acolo nimani n-a fost
acolo la cohe
pe trepte
a căzut mama și s-a lovit amar
trebuind
mai târziu să meargă la Gilău la soru-mea Angela
care a dus-o la spital
și de acolo
i s-a tras și plecarea
cu timpul
și mama
a fost în ultima parte a vieții o femei sfântă
n-a știut
decât să facă bine- să cânte și să se roage Lui Dumnezeu
acum
după atâția ani de la plecarea dânsei la cele veșnice
pustiu
pustiu
pustiu e totul
în cohe și-n casă
în grădinuță și-n ocol
nu
se mai aude nici glasul lu" tată bătrân
nici tata
nu mai umblă prin ocol să taie lemne
sau o videre de apă să aducă de la fântână
nu se mai aude nici cântarea mamei
spre lauda Lui Hristos Domnul
nu-i nimeni
nimeni
și orice
glas a amuțit
toți trei
sunt în mormânt
aproape de Bărc
de locul nostru cu pruni și părul
a cărui pere le-am păzit eu pe vremea colectivului
care ni le-a dat nouă într-un an sau doi
nu mai știu exat
Bogata de Jos
spic de vânt pe aripa ploii
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iunie 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin cadeții
Viața noastră scurtă ca o fugă
Nici nu știi când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeții
Garda nouă preia cartul!
Parcă s-agrăbit clepsidra
Ce ne potrivește pașii
Și ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmașii!
Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit și nu remarcă
Nimenea evenimentul
Unde pasăre de dor
Ți-ai pus cuibul, unde zborul
Și sfințenia cu care
Nopțile, visam fiorul?
Cu sau fără menajări
Ne-a dat viața la o parte
Ce urmează când citești,
Fila ultimă din carte?
Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeții
Generația de schimb!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin cadeții
Viața noastră scurtă ca o fugă
Nici nu știi când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeții
Garda nouă preia cartul!
Parcă s-a grăbit clepsidra
Ce ne potrivește pașii
Și ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmașii!
Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit și nu remarcă
Nimenea evenimentul
Unde pasăre de dor
Ți-ai pus cuibul, unde zborul
Și sfințenia cu care
Nopțile, visam fiorul?
Cu sau fără menajări
Ne-a dat viața la o parte
Ce urmează când citești,
Fila ultimă din carte?
Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeții
Generația de schimb!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: N-ai adormit, Luci?
Lucian: Nu, mamă. Nu pot.
Diana: Te înțeleg, dar va trebui să te odihnești.
Lucian: Probabil că voi reuși mai târziu, iar dacă nu, am să recuperez orele de nesomn după lansarea navei. Voi avea destul timp...
Diana: Poate vei avea, poate nu... Ar fi mai indicat să dormi și-n noaptea asta, pentru ultima oară acasă.
Lucian: Pentru ultima oară... Ce ciudat sună! De ce pentru ultima oară, mamă? Crezi că nu mă voi întoarce peste 13 ani?
Diana: Te rog, nu spune așa ceva nici măcar în glumă! Te vei întoarce, bineînțeles, dar pentru ultima oară, acum.
Lucian: Mda, acum...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal de iluzii
Îl număr pe Dumnezeu
De la zero
la
unu
pustiu
De la unu
la
doi
pustiu
De la doi
la
trei
pustiu
De la
până
la
pustiu
Dar
Doamne
De
la
zero
la
infinit
Ce
paradis
îngrămădit
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Han pustiu
Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruțele cu cai
Și căruțași după rachiu
Și-mi bate burnița măruntă
Prin tavanul coșcovit pereții
S-au lăsat din zbor pe zid ereții
Speriindu-mi liniștea căruntă
Mi-a intrat singurătatea-n oase
Și au plecat ca să se culce
Domnițele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase
Și plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Și toată lumea e pustie
E mort de mult orice alai
Că doarme orice zurbagiu
Și nu mai vin căruți cu cai
Și căruțași după rachiu
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de libertate
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc,
Căci ele-n felul ăsta dovedesc
Alegerea. Lăsând temnița goală.
Chiar dacă lasă-n stup a lor comoară,
Mai mult la libertate se gândesc,
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc.
Oameni-s plini de teamă și-ndoială,
Lanțuri își fac din ce agonisesc,
Ridică aripile cu sfială,
Dar lanțurile grele îi opresc.
Un dor de libertate ancestrală.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre întuneric și lumină
Când moare noaptea în zori,
din întuneric naște lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare și lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Speranța
când speranța moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!
nu e drum pe care
poți ca să mai mergi!
cauți alinare..
doar in vechi povești!
când speranța moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng
nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viața asta murdară și mută
de ce să plâng
când știu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu și șters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viață fără rost
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strig cuvântul în pustiu
Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vals
veneam în fiecare seară în vechiul parc
știi, acolo...
la margine de gând
în acel tragic veac
pe o bancă zgâriată, ruptă
un bătrânel și o vioară
cânta duios o melodie
aceeași veche melodie
un vals purtat de timpuri printre anotimpuri
vibrau în mine tăcerile aldine
vibrau și frunzele pe ramuri
divine tonuri se revărsau
pe aleile din vechiul parc
au trecut ani, mulți, puțini, e greu acum de spus
azi e pustiu
doar vântul țipă pe alei
bătrânul a fost dus pe ultimul lui drum
o altă melodie răsuna în urma lui
nu, nu era a lui
o lacrimă s-a scurs
pe aleile din vechiul parc
la margine de drum, la capăt de veac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul orașului
Orașul e pustiu, îngândurat
Și-n el mă simt ca un străin.
Dorul de tine nu mi-l alin,
Iar ploaia rece m-a udat.
Nopți întregi te-am căutat
Brațul meu nu ți-e cămin,
Orașul e pustiu, îngândurat
Și-n el mă simt ca un străin.
Și plâng... și plâng neîncetat
Singur, c-un amar suspin.
Nu mai sunt al tău destin
Din viața ta m-ai alungat
Orașul e pustiu, îngândurat.
rondel de Alina-Georgiana Drosu (21 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima redută ...
Tu, viață, nu mă poți înfrânge,
Nici dacă-ntregul trup se frânge!
În piept e-o pasăre ce cântă
O partitură ce mă-ncântă.
Voi răni, ce carnea-mi sfâșiarăți
Și peste chin venin turnarăți,
Să știți că lupta nu-i pierdută,
Rezistă ultima redută
În pieptu-mi, ca un stei de munte,
Spada durerii s-o înfrunte!
E visul meu ce-n suflet crește-
Din colb și lacrimi înflorește...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sună goarna
în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug
am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare
în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ci-n stea...
Cinste strămoșilor noștrii, cinste strămoșilor daci,
De la floarea vieții cinste și până la ultimul baci,
De la primul bob de viața, până la ultimul rege,
De la începutul lumii... cred că se subînțelege!
Sper c-o să vă ținem minte, alte zeci de generații,
Sper să vă urmăm exemplul și să vă intrăm în grații,
Că așa va fi, eu sper, da', sper că nu sperăm degeaba,
Trebuiesc munci lămurite, cam așa stă acu' treaba...
Nu se mai cunoște cinstea, ne-a furat-o-n timp guvernul,
Ne-a făcut să suprapunem, paradisul cu infernul,
Dar nu-i bai, cu toate-acestea, eu am să-mi cinstesc strămoșii,
Nu mă lepăd eu D'acia, poa' să cânte-n veci cocoșii!...
Cum spunea odinioară, geniul cel pustiu cu ramul:
"Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul..."...
sonet epigramatic de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!