Han pustiu
Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruțele cu cai
Și căruțași după rachiu
Și-mi bate burnița măruntă
Prin tavanul coșcovit pereții
S-au lăsat din zbor pe zid ereții
Speriindu-mi liniștea căruntă
Mi-a intrat singurătatea-n oase
Și au plecat ca să se culce
Domnițele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase
Și plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Și toată lumea e pustie
E mort de mult orice alai
Că doarme orice zurbagiu
Și nu mai vin căruți cu cai
Și căruțași după rachiu
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.