Departe
Departe, zilele precare
ca regii dacilor s-au stins -
un veac izbește, altul doare
în trupul-mi subțiat și nins.
Din vârsta mea, epistolare
fragmente cad pe-un lut întins,
poate spre oameni, sau spre fiare
în mod greșit sau dinadins.
Durerea mea-n sintagmă este
că nimeni nu-mi mai dă de veste
pe unde sunt și ce mai fac.
Și, decadent, mă cred un flaut
în jurul căruia mă caut
de după cântece. Și tac.
poezie de Alexandru Andrițoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt o poveste fără happy-end
mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i ușor!
să mă prinzi în colț de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
și vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă și tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Și cu pofta-ți de omidă,
Visele mi le-ai mâncat.
am înflorit timid în umbra înserărilor,
dar nu știi că mi-ai deschis
ferestre spre cer
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de adormit electoratul
Ieri, a nins, a nins, a nins,
Ca-n poveste, ca la carte
Și zăpada s-a întins
Peste suflete, departe!
Am făcut un om de nea
Care, nevoind să șadă
Singur-cuc, mi-a spus c-ar vrea
O femeie de zăpadă...
Și, cum altul nu-i ca mine
De milos, aflând ce vrea,
M-am gândit, și cred că-i bine,
Să i-o dau pe soacra mea!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cum sa pot....
Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata
Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare
Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aripi
cineva îmi spunea să nu te cred
râdeam ca de spaimele acelea care ne făceau
zilele fericite
precum o împreunare de mâini
cineva îmi spunea să nu te iei după cuvinte
după rândurile scrise pe marginea unei hotărâri despre care
nimeni nu poate semna
cu vibrația cea mai înaltă
cineva mi-a spus nu muri
viața se va transforma într-o înfrângere
și nu va fi de ajuns
graba miliardelor de lumini spre punctul nostru de întâlnire
să le spunem că pentru oameni stelele
sunt cele mai sigure locuri
cineva mi-a spus nu-ți opri privirea și nici inima
asupra unei singure femei
te va duce ca pe-un neputincios până la groapa săpată
de ninsoarea căzută pe ziduri
amprentele unor mâini ce s-au ținut una de alta
vor fi de azi înainte
chemarea la războiul morții
curajul dragostei
și-al unui păcat pentru care nimeni nu poate să facă
vărsare de sânge
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nins
Focurile aprinse ardeau în jurul focului stins.
Păsările își măsurau aripile cu ruleta rusească.
Peșterile se lingeau cu gura ecoului prins.
Oamenii căutau să se odihnească în oameni.
Pe râu plutea o gură printre strigături.
Fugeau copacii în frunze și apoi cădeau.
Mâinile scormoneau după alte mâini.
Focurile stinse fumegau în jurul omului nins...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupii albi
A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate
la care nimeni pân-atunci, vreodat',
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor... altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare,
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi lua...
nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să știu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde ești?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzația inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcușul și pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului
am pierdut firul veții
îți cer să-l găsești pentru mine
nu-mi lua nimic din iubire
nu-mi lua...
te rog
poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, e târziu și e iarnă
e seară, e târziu și e iarnă
cobor spre țara care nu mai este.
acolo, unde zările s-au rasturnat
caut adieri de suflete, de vise, de umilință,. de credință
iau in mâini tristețea si durerea și... plec
las o picatură de soare pentru cei ce mai cred în adevăr
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râvnită genealogie
Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.
Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.
Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.
La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!
Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.
Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, să fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, să reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poema de cleștar
Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleștar
Aștern poeme necernute
Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerități
Aștern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente și bucăți
Ce rimă oare să găsesc
Spre unica și indecisa
Ce"n Cartea Cărților cerești
Mergea ca una- "așa -zisa"?!
Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...
Pe care mă simțeam izvor
Prin ea curgând cu apă vie
-Abrupte maluri de fiori
Surpând în bezna veșniciei.?!
Și tu te-ai dus să nu mai vii
Nesinceră-n sinceritatea
Și nenăscuților copii
Și imitându-ți voluptatea
Și tu te-ai dus și-n locul tău
Eu caut iarăși alte rime
C-așa mi-o dat-o Dumnezeu
Să nu găsesc sfârșit în nimeni
Eu, nestatornicul bizar
Eu, vagabondul fără nume
Poema finului cleștar
Cu strigăt mut o cânt la lume...
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar o vreme...
(sonet de plâns)
Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greșit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.
Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare și de pleoape
mi-atârnă plumbul veștilor de tine.
Și iartă-mă, voi scrie cărți poștale
spre zări de brazdă neagră și mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale
fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atârnare
Câte gânduri putrezesc în nuanțe de gri
Câte zile am plâns, crezând că nu o să mai vii
Departe sunt zilele cu nuanțe purpurii
Departe ești tu, dar te aștept să vii
În firul de amintiri care ne leagă
Tot sufletu-mi atârnă
Și oscilează copilărește
Dar încă aștept de la tine o veste
Durere, fericire și tristețe
Alunecă-n privirea ta
În jos spre punctul culminant
Ce nu poate fi decât marcant...
poezie de Dan Boldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Spre alte zări
Mă lumina cândva scânteia
S-ajung pe unde mulți s-au dus,
Dar văd c-abia la vârsta treia
Mă-ndrept, în fine, spre APUS!
epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei românești, 2007 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interogație
Iată, fântâna cu apă vie te-mbie
să-i guști fecioria din cupa
curată.
Ce verde câmpie mă-mpresoară
și mă reînvie!
Uite, ciutura încet cum scoate
din străfunduri
adevăruri
și oamenii de-acasă au mai albit
puțin,
de când mi-am îndepărtat pasul
de locul copilăriei mele,
ce-am luat-o cu mine
spre zări neștiute
și grele,
iar clopotul bisericii de lemn se-aude
mai stins...
un dor de cei ce nu mai sunt
în jurul fântânii,
încet m-a cuprins...
Îi revăd ca prin vis,
Vai, cum lumea a nins
și satul în focul amintirii
s-a stins!
Spune-mi, tu, tată,
dacă vom mai dezlega noi amândoi
o altă taină
uitată
sau, și tu vei pleca departe,
lăsându-mă în neagra
singurătate?
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada rătăcită
A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.
A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin și trist.
A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.
Rup din zăpadă o fâșie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc
Să mă ajute să iubesc.
Daniela Vîlceanu
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)
După ce florile de lotus s-au deschis pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme și adu și niște vin,
Nu-i nevoie de steaguri și flamuri,
În față și în spate se întind perdele de purpură și priveliști verzi.
Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceața și ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri și cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Trupul nins al visărilor
Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
și fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul și plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Și se întorc în mine,
ghețarul ce tace,
în adâncul unei peșteri
de la începuturile lumii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Când morții sunt așa departe
Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? poate
Ne uită.
Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea cine știe? dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.
Privește-n jurul tău e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.
poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre stele
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea să-l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!