Atârnare
Câte gânduri putrezesc în nuanțe de gri
Câte zile am plâns, crezând că nu o să mai vii
Departe sunt zilele cu nuanțe purpurii
Departe ești tu, dar te aștept să vii
În firul de amintiri care ne leagă
Tot sufletu-mi atârnă
Și oscilează copilărește
Dar încă aștept de la tine o veste
Durere, fericire și tristețe
Alunecă-n privirea ta
În jos spre punctul culminant
Ce nu poate fi decât marcant...
poezie de Dan Boldea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
1 Palena [din public] a spus pe 9 noiembrie 2018: |
| Superba poezie despre noi toti |