Partida (singular de "partide")

E meciul destinului
Dintre echipa sărăciei
Împotriva a chinului;
Ambele ale zădărniciei.

Grupa însă mai conţine
"Team"-ul fortunaţilor
Care sunt alte destine...
Cele ale bogaţilor.

Complentare-n concurenţi
- De reguli mediatori -
Sunt nişte independenţi,
Deputaţi şi senatori.

Arbitri sunt arbitrariul
Amestec proliferând...
Între pro şi ce-i contrariul
Pe cel drept... eliminând.

Statistica ne conduce,
Evident făr' de tăgadă;
Biruinţa ce se induce
E-a celor ce ştiu să pradă!

Scorul are doar un sens;
Dă lider câştigător...
EGALUL e-un fals... consens;
NULUL... e-un nemuritor.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea neputinţei

... E un strigoi ce bântuie doar pe-unii
care susţin că-s doi, precum nebunii
şi nu pot piept să ţină frîu destinului...
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.

E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast şi orice-ai intreprinde...
E-un joc d-independenţă-ntâmplătoare
de-un pur noroc care când naşte, moare.

E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindcă menirea n-ai chiar şi de-ai încerca
şi doare suferinţa... a celui ce-l iubeşti
şi nu ştii să-i dai "fiinţa"-ţi... ce-i doreşti.

Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce şiroiesc tăcutul drept mărturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credinţă
sperând minunea-leac la... "neputinţă".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meciul tinereţii

Tinereţea, sunt sigur se cumpără, dusă
Se ascunde cu ani, se rupe din altul,
Se uită, se încurcă în puzzle repusă,
Se toarnă cum drum, reînnoind doar asfaltul.

Se minte oglindă că ridu-i un ciob,
Trecând cu vederea în sfumato contur,
Spunându-se sieşi că fructu-i un bob
Şi tânăr e-un scor... ce se joacă-n retur.

În fond un matur, e la crud... abajur!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de primăvară

Renaşterea-i atemporală,
Nici nu-i legată de fotoni...
Este-n miresme de atomi,
E-un luciu fin, de poleială.

Luna-i un taler de argint
Ce-o prinzi în piept ca pe-un breloc...
E însemn de-aducere noroc,
E-oglindă, chipul să ţi-l prind.

În nori de licurici verzui
Stăm îngânându-ne-n plăceri...
Din somn de iarnă-s reînvieri...
Mă prind, în ochii tăi căprui.

Tot e-un albastru de fundal
În care dorm mii mesageri...
Doar ciripesc de mângâieri
În noaptea de amor fatal.

E-un aer reavăn de planetă,
Îl simt, în alveole, în pori.
Sunt mii d-esenţe de la flori...
Îţi mângâi gâtul de egretă.

Într-un amestec de fiori
Cu recele de noapte clară,
Nări simt parfum de aişori;
Am renăscut, e PRIMĂVARĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.

Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început şi de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Şi poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aş şti totul
Şi... cu... îs şi eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Şi-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Şi-acum l-apăs... că-l am în toc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbiţe, de taine
Numerotate şi-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează şi minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câştig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

E simbol minim pentru carte
Şi de-nceput şi de sfârşit,
E-o clasă lipsă, e-un merit...
De zece ori, poate fi... moarte!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.

Fragil, sublim, uşor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.

E călător de continente,
Monarh de viţă, de elită...
Şi molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.

E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită graţioasă.

E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopţi, e universal.

E-o pierdere-n volum de viaţă,
E-un paradox de viu câştig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de aţă.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascaţi cu alte feţe;
Fiori uitaţi, pot să te îngheţe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minţii;
Ce pierzi din zi, trăieşti în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt şoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocul

Se înalţă vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.

E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ţi revii...
Ei sunt toţi mândri, Ele doamne!

Au loc ţinut pe bancă-n faţă,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloşi cu pensie ce-au plată
Sunt toţi "bolnavi"... de lucru-au greaţă!

Dar nu-i problemă, au maşini,
Copii-şi duc şi-şi iau din şcoală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-aşa-şi mai fac şi-un ban "peşin"!

Mirosuri sunt ameţitoare
Hazna-n amestec cu mâncare...
Liftu-i a vieţii încercare
Şi-i beznă tot pe coridoare!

Sunt toţi proprietari de drept!
Au cumpărat... pe zece lei...
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion... preţul corect!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe acelaşi loc;
Îl poţi privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.

Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-şi cheamă, implorând.

Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, îşi face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.

Sunt ultimele şoapte-n susurul de cină,
Dorinţe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumuseţea visului începe...
Seara e de vină.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas

În tropot de cai năvălesc cavaleri
Pe coamele-n vânt şi grebăn 'n sudori,
Cu pinteni lovesc în flanc, în subsuori;
Nu ştiu de-s jockey sau de sunt ieniceri.

Zăbale-s în spume şi gât încordat;
Sunt mândri, cu piept în fileuri de muşchi...
Înalţă genunchi în galopul ritmat
Şi cal, călăreţ, sunt un trunchi şi vipuşti.

Din coapse, mănunchiuri gluteii se umflă
Cu linii de fascii ce-i întretaie,
Urechi au mişcare perpetuă, ascultă;
Cravaşa-i doar simbol, ce ciucur o-ndoaie.

Cu nările-n vânt de profunde-aspiraţii
E-un scrâşnet, în goana nebună, de hamuri...
E mort de mîndria de-avea incantaţii;
Cu coada în vânt, e la finish, cu lauri.

E simbolul forţei strunită de minte,
Atlet al naturii, e prin excelenţă...
E brutus miotic, cabalul cuminte
Şi mândru-i sunt parte de cal-existenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu

Simbol, este omagiul de laic, rugăciune
Nespusă tare, în gând o suavă recitare
D-esenţe, scoase din deliricul tăciune;
Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.

Iar ecou e, sau nu, căci osul tăciunit
E doar orbite goale şi-n ele, înăuntrul
De craniu, nu mai e, minunea, ce-a spăşit,
Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca untul!

Către ce să-şi îndrepte, oare, atunci piosul
Privirea, lupă-n prisme de stele; 'nspre un fuior
Ce-n lornion îşi întoarce fumul, înspre josul
De un periscop, făcut dintr-un femur uşor...

... Dezmăduvit, rămas un labirint calcaric
În şold, rotund de atâtea, atâtea mângâieri?
Oare nu-i un păcat, c-atâtea frumuseţi, barbaric
Au sfârşit; la fel cum tot ce-i azi, mâine va fi un ieri?!

Iar ieri, ce-i azi de-un mâine şi alaltăieri e-un azi
Şi tot ce-a fost, de-acum, e-un mâine-n viitor,
Cum oasele ce-ţi sunt, coloane să nu cazi?!...
Omagiu-i mâna pe umăr, la fostul drag, cu dor!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi român

Că sunt român, o ştiu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, şi mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.

A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.

A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a şti corect a scrie,
A fi român e-un colţ de rai,

Ce-l porţi în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Şi ştiu c-aşa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.

Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu aşa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Şi-un strop din tot ce-i românesc.

poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de Mărţişor

E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărţişor!

E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-şi jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărţişor!

E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheţ, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărţişor!

E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbaţi, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărţişor!

E-un simbol EA... Ce toţi o vor,
E EA, renaşterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Şi eu, m-anin pe-un piept... O ador!

EA, ne-a dat lumea... Mărţişor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cuiul dintre tasuri

(trioset)

ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi...
de-atâţea candidaţi s-ajungă preşedinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.

precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminţi...
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român

dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanţa comercială,

zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noştri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază

Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, ştiut, neştiut doar de mine,
Că nu pot s-ascult doar pe alţii, ce nu-s eu şi nu mă ştiu cine-s, ce vreau,
Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu se-ntâmplă, îs cu toate destine!?...
Şi nu cred un bob; nu se poate să fie un înscris, cuvânt cu... cuvântul, pe şleau!

Şi cin' l-ar fi scris şi nici rostul nu-l văd dacă îmi e dedicat şi nu-l ştiu,
Timpu-mi pierd -neştiut cât îl am- doar să fac retuşări şi obiecţii,
Ce nu-s acceptate chiar de-s bun din alţi răi; e mereu prea târziu
Şi rănile-mi curg, se deschid neîncetat. Prevenit nici nu sunt... de infecţii!

Ce simplu-i de spus necunoaşterii crase, când nu e răspuns ce-i un "dat"
Ca egal să nu fie, nici pe-aproape egal! Matematica-i farsa neştiinţei;
Căci sunt din mulţime şi reguli ar fi -doar nici capul nu-l am... la pătrat-
Nu să n-am rezolvări, să n-ajung la soluţii, să fac semnu' egal... neputinţei!

Şi atunci rolul îmi joc, cum sunt sigur deja că şi voi tot la fel l-aţi jucat;
Personaj duplicat -unul singur cu mine şi-altul scenic, sau doar stând la masă-
Prefăcându-mă însumi stăpân pe-al meu eu... subiectul ce-l ştiu blestemat,
C-ar fi, el, reuşit tot, cu har.... Nu golul sub piele, sub osul din piept... O tabula rasă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.

E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.

E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.

E-un pahar ciobit de vin roşu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.

E-o îmbrăţişare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoţie incomodă:
Dar caldă.

E-un cântec vechi, insistent
Fredonând versuri în minte
A dor.

E-o mână proptită-n intenţii
Lângă degetele-ţi izolate
A jenă.

E-un cuvânt ce nu tace
Când dispari şi te-acoperi
Indecis.

E-o tăcere suferindă-n alint
A obrazului lipit de obraz
Zâmbind.

E-un tot definitiv, atemporal,
Ciudat, divin, aproape, plin:
Rotund.

Iubirea...

poezie de Gabriela Chişcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comuna

Se unduie grâul ca marea,
Îl păzeşte o paiaţă hâdă...
E c-un sacou şi c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.

E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.

E-un miros rău de bălegar...
Sătean mergând, în birt se pierde...
Şoseaua nu e gri, e verde...
Căruţa-o trage... un măgar.

Sunt păsări multe afară-n stradă,
Găini cu gâşte, multe raţe...
Femei stau în cruciş de braţe
Pe bănci, la porţi, ca tot să vadă.

Sunt multe case ponosite
Cu pereţi strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Şi-au gard din lemne zdrenţuite.

Văd mai în "Centru" o casă mare...
În faţă scrie... "Primărie"!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Maşini sunt două!... Pază mare!?

... Şi are două uşi nu una...
-"Poliţie"-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Înverşunare-n circumstanţe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.

Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simţ, de suflet;
Din om, e-un individ, duşman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.

Credinţa milenară o repudiază
În timp ce-ai noştrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viaţa chin, umanu-l explodează.

Nu-şi are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereuşită...
E-o gelozie hâdă la dorinţa-ţi izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.

Pentru nu ştiu, nu fac, sunt prost, e-o cuvertură
Şi-ades, final pericol, e-o funestă aritmie.
N-are respect de adevăr, de ştiinţe, este-o alchimie...
E josnicul, e inumanul, e mizeria, e URĂ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!