Comuna
Se unduie grâul ca marea,
Îl păzește o paiață hâdă...
E c-un sacou și c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.
E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.
E-un miros rău de bălegar...
Sătean mergând, în birt se pierde...
Șoseaua nu e gri, e verde...
Căruța-o trage... un măgar.
Sunt păsări multe afară-n stradă,
Găini cu gâște, multe rațe...
Femei stau în cruciș de brațe
Pe bănci, la porți, ca tot să vadă.
Sunt multe case ponosite
Cu pereți strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Și-au gard din lemne zdrențuite.
Văd mai în "Centru" o casă mare...
În față scrie... "Primărie"!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Mașini sunt două!... Pază mare!?
... Și are două uși nu una...
-"Poliție"-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.