Ură

Înverşunare-n circumstanţe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.

Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simţ, de suflet;
Din om, e-un individ, duşman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.

Credinţa milenară o repudiază
În timp ce-ai noştrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viaţa chin, umanu-l explodează.

Nu-şi are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereuşită...
E-o gelozie hâdă la dorinţa-ţi izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.

Pentru nu ştiu, nu fac, sunt prost, e-o cuvertură
Şi-ades, final pericol, e-o funestă aritmie.
N-are respect de adevăr, de ştiinţe, este-o alchimie...
E josnicul, e inumanul, e mizeria, e URĂ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.

Fragil, sublim, uşor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.

E călător de continente,
Monarh de viţă, de elită...
Şi molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.

E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită graţioasă.

E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.

Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început şi de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Şi poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aş şti totul
Şi... cu... îs şi eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Şi-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Şi-acum l-apăs... că-l am în toc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe acelaşi loc;
Îl poţi privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.

Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-şi cheamă, implorând.

Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, îşi face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.

Sunt ultimele şoapte-n susurul de cină,
Dorinţe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumuseţea visului începe...
Seara e de vină.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbiţe, de taine
Numerotate şi-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează şi minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câştig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

E simbol minim pentru carte
Şi de-nceput şi de sfârşit,
E-o clasă lipsă, e-un merit...
De zece ori, poate fi... moarte!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuit real

Penumbrele-s fizic că Soare dă umbre
Şi straniu lumina e sursa de sumbre,
Iar binele dat este-o sursă de rău
Ce stă să distrugă orice, lăsând hău.

Cuvânt nu ar fi fără a fi o tăcere,
Nimicu' e-un dar doar atunci când se cere
Şi a cere-i refuzul sortit a nu fi...
Cum taţii nu sunt, nefăcuţi de copii.

În fond lumea toată n-ar fi de n-am fi
Şi suntem o clipă cât ochi o clipi,
Căci tot e-o himeră, un caz de conştiinţă...
Creată de drag, nu eroare de-o ştiinţă.

Oi fi închipuire... Un act de voinţă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trucurile cafenelei... "literare"

Încerc să fac o caldă analiză
La o ceaşcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Şi mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu şi eu aşişderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alţii să-mi bat joc.

Presupunând că eşti un stoic
Şi nu renunţi din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.

Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...
E-o cloacă ce se întreţine
-Cu blăblăieli de nu-şi ştiu firul-
De poezie neritmată
Şi comentarii infantile!

În fond, zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci, un umilit
De scuipături pân' la refuz...
Au lumea lor, jegos alai,
Se ştiu cu toţii pe de rost,
Tot ce le spui eşti un smintit,
Nu-i înţelegi... senil mofluz.

Jignirea le e zilnic hrană
Şi de răspunzi... tu îi jigneşti!
Te pot bloca, anunţă-admin
Că eşti un porc sau un măgar!?!
Îngeri, sunt ei, cu loc în strană
Şi expresii hâde femeieşti,
Cu parte din limbaj divin...
Cât de bun simţ, ei n-au habar!

Doar ce "crează" aici e "bine",
Sunt singuri şi artă şi modă...
Sunt "albi"... în versuri de doi lei
Se linguşesc la... reciproc,
Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depăşit, de-o vogă
De vers, ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul, în troc!

S-adună-n clinciuri femeieşti,
Dar nu de doamne, ci de ţaţe...
Căci de citeşti din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon
În tari senzaţii... în rău de maţe;
De cum răspund băieţi... plugarii
Flatulentaţi... că sunt "garçon"?!?

Şi trucul ultim este... miza!...
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentaţi, fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i laşi domol cu expertiza
Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter...
Nici nu te-ai prins, îs o seminţie!!!

În final, există o morală;
Cum poţi să fii, nefiind nimic...
Să joci doar roluri ce-ţi convin
În trupe bine închegate
-Învăluindu-te de fală
De-un Univers cum Teatrul Mic-
Convins de singurul destin;
D-un viitor... de minţi spălate!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurajare

Sunt cu mine de mână într-un deşert de suflet. Nu-i oază
Şi aşa-s de însetat de orice şi am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alţii, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!

Se pare că globu-i mai mult, mişunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simţ, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălţimii, e-un dar să-l deţii fără scrupul, să fie...
Şi-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăţie!?!

Mă bântuie aspru tăiosul de vânt şi întind mâna ca orbul
S-ajung nu ştiu unde şi alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una şi alta-s- la fel de înţelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veşnic, el, suflet!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopţi, e universal.

E-o pierdere-n volum de viaţă,
E-un paradox de viu câştig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de aţă.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascaţi cu alte feţe;
Fiori uitaţi, pot să te îngheţe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minţii;
Ce pierzi din zi, trăieşti în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt şoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de Mărţişor

E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărţişor!

E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-şi jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărţişor!

E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheţ, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărţişor!

E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbaţi, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărţişor!

E-un simbol EA... Ce toţi o vor,
E EA, renaşterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Şi eu, m-anin pe-un piept... O ador!

EA, ne-a dat lumea... Mărţişor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc

Culoare-n nuanţe vii nimicitoare
Lăsând neant din propria ei sursă
De-o limbă-n scrâşnet vâjâind dogoare
De tunet, pocnete-nspre cenuşiu de cursă.

Clăbuc în ronduri se spărgând în vid
Suflând ce-a fost în spaţiul de-o secundă
Se-aneantind în zgomot surd, avid
D-ecou rămas din clipa muribundă.

E dansul dezmembrând fluid de plasmă
Ce se topeşte-n zero absolut
Pierzându-se-ntr-un iz fără mireasmă,
Se dezmembrând în ascuns spre-un neştiut.

Misterios e cum orice dispare
În mrejele de gaz, ce şi el arde
Şi nu ştiu unde-i dus de reapare,
Sau totu-i inutil cum jocul de petarde.

Diabolic rău, sublim pastel de bine
Ce totul ţine viu în a sa moarte;
Un erg ce viaţa el o întreţine...
E şi inimii avut, când n-are parte.

E nano elementul comprimat genune
Într-un infim se implozând... e-un poc
Ce-o zi va rebondi iar, surse de minune
Şi-odat' cu el şi noi, dacă avem noroc...

Este-o scânteie a minţii ce-a luat foc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie

Îmi sticlesc ochii-s vii,
Am aritmie,
Obrajii-s purpurii,
Viaţa mă-mbie.

Sunt salt interior,
M-arunc,
Sar pe-un picior
Şi nu mi-l frâng...

Îmi reuşeşte visul,
Zbor,
S-a dus cu compromisul...
Aproape mor.

De unde s-a născut
Succesul;
Căci eu i-am prevăzut
Mult timp decesul?

E clar, sunt conjuncturi
Astrale,
Viaţa-n frânturi;
Nu am soluţii ideale...

... Doar trecătoare;
Păstreaz-o, e o feerie
Urmată, urmă de ce doare...
Este-o bucurie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Tristeţea a-ntâlnit căderea...
Nu ştiu de ce le-asociem
căci dacă... ne-nălţăm,
ne pierdem şi contact şi prevederea,
necaz nu mai disociem
şi "avortăm"...

... Eliminaţi, suntem nimic,
întregu-i la întâmplare;
în pierdere de-adrenalină
supus de limpic,
nu găsim scăpare!
Şi avem vină?...

... Neimportant a cui,
n-avem ieşire,
ne prăbuşim pe zi ce trece...
Pierdut, îţi spui;
ah, nemurire
îs deja rece...

Şi nu-i scăpare,
depinde veşnic de un altul;
orice ai face
importanţă n-are,
e doar hazardul,
e o carapace...

... S-o spargi?
Nici vis nu e, s-a dus,
eşti ros de neputinţă
cum bacteriofagi
specifici... Eşti intrus!
Căinţă...

... Nu-i îndeajuns,
la mult abis, pericol e ieşirea;
Când nu e oxigen
în azotat ascuns,
e grea reîntregirea...
Şi-ngenunchem!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste... pe scurt

"Săgeţi" pe nevăzute
Tăind se întrepătrund...
Sunt doar un gând,
Dar sunt recunoscute.

"Gesturi" pătrunzătoare
Cu răspuns complice
Rămân novice...
În priviri întrebătoare.

"Atingerea" e-un şoc,
Durere este în stern...
Simţu-i etern,
Inima, e pusă în joc.

"Cuvintele" sunt dulci,
Încântătoare...
Senzaţia-i de floare,
Ce ai vrea să smulgi.

"Sărutul", e nectar
În loc de hrană...
Prefigurează rană;
Neîmplinit în dar.

"Preludiul" e sublimul,
Caldă-uvertură...
Debut de aventură;
Tot aşteptând intimul...

"Infuzia" de suflet
E-o revărsare
Comună de splendoare...
Într-un răsuflet.

"Extazul de simţiri"
"E dragostea eternă..."
Din omul din cavernă,
Ne moştenim "iubiri"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componente

Mă tot surprind cu-aceeaşi întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum că a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?

Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-acelaşi craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Şi nu-i răspuns chiar de-i la fel şi-l strig pe nume!...

... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Şi n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mişcare şi atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...

... Şi-unde pleacă simţ, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai ştiu nimic de cel ce le-a purtat
Şi brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!

Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
Să spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Şi e al cui?

Mă întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce creşte pom; un trup, umflându-se-nghiţind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?

Şi-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparţine?
Sunt simţul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Aşteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Şi indiferent, de-a fost, de este???...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

Nu-i e permisă doborâre
Sub paloş blând de sentiment.
E-o neîncetată hotărâre
Fără cusur... sau accident!

Filon profund, scumpe decizii,
Este balanţa-n miligram
Dintre perfect şi invalizii
Ce-şi fac fărădelegi, program.

E-un hop la ultimul recurs
Când nimeni nu mai e alături,
Pierduţi la fond, de lung parcurs...
Doar din ce-ai scris, necaz înlături.

De îi răspunzi cinstit sau fals,
Chemat cu titlu de conştiinţă,
Doar singur el pune-n balans
Strâmb jurământ, către credinţă.

Rămâne singurul model
De crud partaj în bun sau rău,
Când adevăr pierde apel
Cu drept de glas, pierdut în hău.

E-n fond călăul camuflat
Sau o scânteie de divin;
E condamnat, executat
Sau albul duh... în drog de crin.

Cred că-şi croieşte nimb de sfânt
Deşi e-un muritor de rând
Blestemat de-a sfârşi... pământ
Poate mai des... şi mai curând...

E-ngrijitor de Înaltă Curte
Şi curtezan şi sânge albastru
Şi ţara, de vrea, o învârte...
E vis la mulţi, de zbor măiastru!

Pretins, aură-i, magistrat
Perpetuu-nalt, biruitor.
Trăieşte veşnic în păcat;
Că o lume nu-i... judecător!!!

... Idolatrie-i, sau umor?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpănă de vifor

Nu se mai sfârşeşte iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au îngheţat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-aşteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară ţepii de cristal
Într-un vuiet maşinal,
Vânt loveşte în ciomege...
Păru-l-am tari şomoiege.

Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor când trece;
Nici respir nu mi-e uşor,
Mâinile-n mănuşi mă dor.

Două ciori luptă cu viaţa
În aerul rece ca gheaţa;
Sunt purtate în neştire
În planaj, 'n rostogolire.

Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Şi nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vânt suflate.

E natura-n Crivăţ strai;
Crudul moş în alb, bălai
Ce-şi varsă lumii năduf
Răsfirându-şi un zuluf.

Este-o cumpănă de viaţă
Ce-ai avut mereu povaţă;
"Când doar vrei să scapi de moarte
Toate sunt averi deşarte"...

Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Şi-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mix

Cât de greşit, pe suflet, spirit,
Îl judecăm la fel precum pe corp,
Ne întrebând naivi de ce e orb
Şi mut şi surd şi ocult, empiric!?

Tot credem putregaiul din coşciug
Ce-ar fi supremul, de ce suntem, anatomici;
De mâini zbierând ne plângând comici,
Purtaţi de nas cu parul de belciug.

Sau doar mimăm că nu am şti de haruri
Primite, ca şi cum doar le-am merita
Indiferent de cum am fi; le-am tot avea
Ca şi când făr-a da... le merităm eterne daruri!?

E greu de spus de corp suntem în fond,
Că el dispare sigur când spui "oare-s cine?";
Tipar croit se promenând pe oasele divine,
Sau plutim flu, halou, o buclă de fum blond?!

E evidentu-n aparenţe vii, teluriene,
Citite material în simţ, miros, retine,
În pipăit de vis, plăcerile de bine
De îndestulat ambiţii pământene...

... Dar e-un nestins de hipocamp, mister
Ascuns de emisfere, în receptacol,
Vibrând în non-control, ca un oracol
Cu negrul vid din stele, pe-o parte bleu de cer!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă împlinesc, sau dezmembrez, opt sute

Mă opresc la un aaa... lungit opt, cu două emisfere ca zerouri,
Să mi se facă un decont; dacă vreo lipsă se cunoaşte
Când nu mai curg din pastă, rotind bila? Vreau ecouri,
Dacă se întorc cum sunet, căutându-se... pe acolo unde naşte!

Doar aşa ştiu de sunt, că n-are rost să strig de nimeni nu aude
Şi-s doar un bumerang, ce m-zvârl să ating, lovesc...
Iar revenit sunt şi mai gol, sleit în mâinile exfoliate, nude
De ce-şi aveau şi-au dat şi nu mai aş avea... din ce să mai golesc.

M-ascund la pânda fricii, mă pitesc să nu fiu pălmuit, scuipat
Şi stând, să pot să-mi ling blesurile de masochist de suflet frânt
De unul singur; că l-am pus pe masă să-l disec, cojindu-l să-l las pur, curat...
Spălat cu lacrimi plânse, sau de râs, sau doar dramatic înţeles, de altul! Dacă sunt?...

Nu ştiu cât adevăr cuprinde aniversarea; oare e-un împlinit?
Sau rupt, mai demolat, pierdut din eu, dat piese în dezmembrare;
Că-i gând de unul singur, un mono dialog, ori script spăşit...
Şi cât de mult durează? La cât se poate opri, cu bun simţ... o urare?...

De nu-s pe deplin înţeles, sunt sute opt, de versuri, scrise în încercare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!