Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,
a ieşit pe stradă
şi cu virginitatea ei
a împroşcat
ferestrele şi
ochii
hulpavi ai trecătorilor,
cu irisurile lor isterizate...

luciferice străluciri
şi vise
cu leii dragostei
închişi în cuşcă...

miracolul s-a topit
în inimile flămânde
şi a spart clipa
care părea infinită...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,
a ieşit pe stradă
şi cu virginitatea ei
a împroşcat
ferestrele şi
ochii
hulpavi ai trecătorilor,
cu irisurile lor isterizate...
luciferice străluciri
şi vise
cu leii dragostei
închişi în cuşcă...
miracolul s-a topit
în inimile flămânde
şi a spart clipa
care părea infinită...

m-am trezit printre scaune şi sentimente

în dimineaţa acesta
m-am trezit
cu toate lucrurile aproape de mine.
eu mă plimbam printre ele,
parcă pluteam într-un vis
şi cântam
cu zeii de mâna
înşuribând soarele pe cer
cu un şurub de oţel.
m-am apucat să dansez
printre scaune şi sentimente,
cu tine, iubito
şi deodată
între noi doi
s-a iscat un război;
tu cu sabia sufletului,
oţelită de dor,
mi-ai atins inima
şi era gata să mor.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa: Eu mă întâlnesc cu miracole în fiecare zi. Miracolul naşterii, dragostei...
Dr. House: Unde este miracolul în livrarea unui copil dependent de heroină şi în abandonarea lui de către mamă pentru că ea are nevoie de încă o doză? Miracolul dragostei. Eşti de două ori mai expus să fi omorât de persoana pe care o iubeşti decât de un străin.

replici din filmul serial House M.D
Adăugat de Steffy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd unde începe miracolul

Cred că niciodată n-am fost plecat
din gândurile puse pe masă
lângă fereastra unde se deschide cerul
şi poţi să vezi departele cum se apropie
pe orizonturi de profunzime.

În mine ploile mărunte dau roade,
câmpiile sărută bobul de grâu.
munţii cu piscurile de aur
absorb ziua, razele soarelui
şi dau lumină podgoriilor ţării.

Normal ochii fascinaţi de privelişte
văd unde începe miracolul
şi răsare sămânţa dobândirii de idei
care sparg închistarea din timp.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea mea

Frumuseţea mea
cu ochii căprui,
vieţuieşti cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumuseţea mea
cu părul gălbui.

Ne răsfăţăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viaţă necesară;
frumuseţea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.

poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi ochii

care te fulgeră erau
de un albastru injectat
precum miezul albastru al unei flăcări
galbene de aparat de sudură
cu oxiacetilenă în clipa
când te hotărăşti s-o stingi
aşa-i erau ochii în plină tandreţe
privesc fascinat cum mâinile ei
se lasă-n râul de iubire
şi-n căuş aduna apa
care străbate lumina la fel
cum străbate aerul
căzând pe buzele moi
e un act de autoritate
numai apa poate să pretindă asta
ochii se întâlnesc din nou
au culoarea oţelului proaspăt răcit
taie clipa-n două înainte de somnul
de veci au fost aşa la supărare
acum tremură instabili

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţeşte clipa

Obişnuieşte clipa să trăieşti,
Aşa, precum ai vrut-o tu vreodată!
Aşa, cum scaldă soarele-n amiezi,
Sfinţeşte clipa vieţii tale toată!

Obişnuieşte, timpul să-l petreci
Prin a altarului lumină,
Aşa, precum e dat să izvorăşti
Iubitei naşterea de bine!

Obişnuieşte, în suflet tu să pui
Un rod, o ploaie a fericirii,
Dar nu te strădui ca să râvneşti,
Ce altuia pe drept i se cuvine!

Obişnuieşte-n casă să sădeşti
Un pisc de dor, din zările albastre!
Obişnuieşte să mai meditezi,
Cum trece clipa ta de acum, de astăzi?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam de fapt ce avea să scrie în scrisoare, era de fapt înscris în spatele tuturor scrisorilor, era în ochii tăi, în cutele de pe fruntea ta, şi o ştiusem, tot aşa cum unul care şi-a petrecut ziua întreagă în cine ştie ce scufundare-în-somn-visare-spaimă îndărătul obloanelor închise, seara deschide ferestrele şi fireşte nici nu e surprins şi îşi dă seama că a ştiut tot timpul că acum e întuneric, un întuneric miraculos şi adânc. Văd cum te chinuieşti şi te zbaţi şi nu reuşeşti să te desprinzi şi n-ai să te desprinzi vreodată, văd asta şi totuşi, n-am îngăduinţă să spun: rămâi acolo unde eşti!

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

adio crângului copilăriei,
se face ziuă
şi îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul îşi ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiaţă părăsită.
îmi iau adio
şi de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învăţat ce e curgerea,
adio, fetiţa mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri pe diguri

E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Şi buzele se vor lipi cu blândeţe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viaţa!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumuseţea universului.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este noapte

Cuvântul.
Cuvântul, meu,
De ce nu faci în suflete răni de lumină?

Captivă după poarta eternităţii
Aşteaptă plângând Dragostea.
Bate în uşa cu zăvoare poleite
Chemând cu glas stins...
Cine să mai audă?
Peste tot este întuneric!
Adormit-a creaţia în noaptea clipei.
Ecoul mai vibrează undeva departe,
Deschideţi am venit să vă chem la cină...

Străpunge o rază prin crăpătura căinţei,
În lumina Dragostei, se-nvăluie clipa!
E noapte în inimi,
E noapte...

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întuneric

Îndură stele frigul
Şi strigoi aşteaptă în întuneric
Ce dacă e o noapte sfântă?
Ce dacă locul e feeric?

Stropiţi vor fi cu agheasmă
Ameninţaţi cu fier şi usturoi
Apar mai mulţi din întuneric
Armată de strigoi

Citiţi din cărţi scrise de voi
Minţind spunând că-s din cer
Din întuneric către stele privim
Şi toate pier.

poezie satirică de Alin Ojog (3 august 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcaşul viselor de noapte

Visele de noapte sunt mai ruşinoase,
Vin după apusul soarelui, să plece
Până să răsară, monahii sfioase
Care ştiu că viaţa precum visul trece.

Nu deschide ochii, vreau să mai trăiesc!
Locul meu pe lume - doar visarea ta,
Ziulica toată stau şi mă gândesc:
Visele de noapte, ziua unde-or sta?

Cred că e un fel de mânăstire,
Unde se trăieşte cu iubire.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (21 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se proclamase, în anii '70, miracolul românesc, prin analogie cu miracolul japonez, într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc în lume, iar România pe al doilea, în privinţa ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă în faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi mai curând acela că, după o jumătate de veac de dezvoltare impetuoasă, România este una dintre ţările cele mai sărace ale Europei.

Lucian Boia în România, ţară de frontieră a Europei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran

de ce plângi, maestre,
şi priveşti printre ferestrele copacilor
lumea
care se-neacă într-un timp efemer?
lacrima ta e picur de lună
pe roua nopţilor de vară;
glsul tău- dangăt de clopot
ce bate
într-un oraş medieval
cu turle, ogive, creneluri şi ciori;
dorul tău- călător,
rătăcit pe neunde,
cerşind o clipa de fericire
printre mormintele cimitirelor
uitate de vreme;
chipul tău- mucenic răstignit
la răscruce de drumuri
cu ochii scoşi
de barbare cohorte de iluzii;
gândul tău,
pasăre rătăcită pe catarge-n derivă
într-o mare ce se zbuciumă;
vântul îţi suflâ-n oase
de necaz şi de vântoase;
din cavoul tău din stei
a rămas o rază caldă,
un suspin ce urcă-n zări
raza dulce-a dimineţii
care mi-a-nvrăjbit poeţii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei

ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irişii excitaţi.

există
o veselie nebună
între sunete şi culori
şi-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.

ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
şi dau foc corăbiilor
ce-nnegresc zarea...

atâta singurătate
e-n aur,
încât luna
nu mai e lună,
femeia trece pe lângă mine
ca un tren de noapte,
lăsând,
în loc de fum,

parfumul
părului ei incendiat...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un zar aruncat în voia sorţii

Sunt un zar aruncat în voia sorţii,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopţii
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.

Precum un zar aruncat în voia sorţii,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porţii
Clepsidra roz curge ziua către noapte.

Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripaţi îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.

Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.

De aceea-n versuri vreau să evadez,
Precum un ghiocel, eu năzuiesc către lumină
La soare şi la lună vreau să mă spovedesc
Şi ascult în taină izvorul cum suspină.

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiu - Despre clipa aceasta

Clipa aceasta de acum
este doar o poveste
de Andersen, clipa o
fetiţă cu chibrite
precum un abur
ce a fost odată

poezie de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!