Văd unde începe miracolul
Cred că niciodată n-am fost plecat
din gândurile puse pe masă
lângă fereastra unde se deschide cerul
și poți să vezi departele cum se apropie
pe orizonturi de profunzime.
În mine ploile mărunte dau roade,
câmpiile sărută bobul de grâu.
munții cu piscurile de aur
absorb ziua, razele soarelui
și dau lumină podgoriilor țării.
Normal ochii fascinați de priveliște
văd unde începe miracolul
și răsare sămânța dobândirii de idei
care sparg închistarea din timp.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viticultură
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.