Adio
adio crângului copilăriei,
se face ziuă
și îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul își ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiață părăsită.
îmi iau adio
și de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învățat ce e curgerea,
adio, fetița mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.