O noapte se apropie lin, cu paşi de pisică, apoi trece încet, ca lanţul prin carnea osânditului, şi se revarsă, fluviu obosit, în mările unei dimineţi aburoase.

Gheorghe Truţă în Pagoda (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foşnesc pe acoperişuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea şi mă înalţ
tu rămâi cu durerea

deşertăciunea face paşi
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie

Mai lăcrimează streşinile-alene
Şi zările, deodată, s-au lărgit...
Iar soarele-priveşte, printre gene,
Mai luminos, mai cald şi mucalit.

În dimineţi, de ceaţă-nveşmântate,
Se simte miros de pământ trezit
Şi vânt şopteşte-n adieri ciudate –
Că primăvara - ar fi la răsărit.

Frumoasă, diafană, năzuroasă,
Păşind încet, cu tot alaiul ei...
Pe unde trece – verdele-şi revarsă –
Şi printre verde, azvârle ghiocei.

Bătrâna iarnă a început să plângă
Şi lacrimile-i curg, şiroi, pe văi...
Căci gerul ei nu poate să învingă
Azurul clar şi a-soarelui văpăi.

Miei speriaţi, tresaltă prin ocoale,
Purtând în ochi copilăreşti mirări,
Iar guguştiuci vioi tot dau târcoale
Zburând zglobiu spre neştiute zări.

... Prea multe semne, într-adins, se-arată,
Învederând, în dimineţi, schimbări...
Ci, primăvară, hai, soseşte odată –
Şi nu te mai complace-n alintări.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dat orice să mă fi putut iubi numai puţin, deşi ştiam că i-ar fi fost peste puteri, că vina pe care eu o întruchipam era mult prea mare, de nedizolvat chiar şi în mările adânci ale bunătăţii.

Gheorghe Truţă în Pagoda (1993)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi tai

o bucată serioasă de feri
cire şi mestec încet cu gândul dus
la tine eu ştiu că este iubirea
bucuria de a trăi sătul că mâine
nu mai există carnea vieţii
tai încet cu mâna tremurând
de fericire tai fericirea atent
să decupez bucăţi de suferinţă grea
mestec cu atenţie să nu muşc aiu
rea bucata tăiată e viaţa trăită
fără noroc luminează ochii mei
anost mai trece timpul când nu eşti aproape
înghit încet şi totul trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri de vioară în noapte, tăcute...

Trece timpul încet şi repede.
În mine urlă sunetul unei cascade...
O inimă mai doare,
Un gând de sus mă plânge...
O albă clapă de pian
O strigă-n noapte pe ce neagră,
Să poată să îmi spună "noapte bună",
Dormi uşor, căci mâine dimineaţă,
La uşa vieţii tale va bate,
O altă viaţă!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vis...

La două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei
Aşteaptă, el face paşi mărunţei
Întârzie trenul, nu vrea să apară...

În tren sunt rochii şi fluturi de tei
Îi spuse în şoaptă o domnişoară
La doua, Ion se duce in gară
Să vadă cum trece trenul de trei...

Peronu-i pustiu, lumina e chioară
Se simte miros de flori şi ulei
El calcă-apăsat prin somnul cu-alei
Se scoală in noapte, se înfioară...

E două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei!..

hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răspântia unei mahalale mărginaşe, străluceşte de departe în fel de fel de feţe geamlâcul unei cârciume, razele lămpii din tavan trecând afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii. Afară e o vreme câinească; plouă ca prin sită şi bate vânt rece. Începe iarna. A-nnoptat bine. Prin dâra de lumină, se vede o umbră înaintând cu paşi grăbiţi. Umbra urmează calea luminată, ferindu-se de băltoace, se apropie şi intră în cârciumă.

începutul de la Ultima emisiune de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stai, să te uiţi la stele, să urli şi apoi să iei puşca şi să tragi.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer în noapte

Noapte neagră, noapte de argint.
Lume nesfârşită
În spaţiu şi timp.
Prin mijloc, Calea Lactee
Cine trece pe ea?
Trece omeneasca idee.

poezie de Leopold Staff din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei abile

Te compar cu o pisică:
Amândouă, la strâmtoare,
Fac ce fac şi totuşi pică
Totdeauna în… picioare.

epigramă de Gheorghe Rădac din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pisică

Pisică. Meteorolog de serviciu, premonitoriu.

definiţie aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul Trofic

Lanţul trofic

Din taina unei nopţi de vară,
În pădurea deasă, la izvor,
Se desprinde încet, din umbră, o fiară,
Pândind o căprioară, în luciul curgător.

E tăcută şi ageră felina,
Cu ochii scânteind a moarte,
Hotărâtă să ucidă-n zori, haina,
Hrană către puii ei să poarte.

E ceas de pace-n cer de stele,
Şi vântu-i adormit prin ramuri,
Dar în pădure sângele-i mărgele,
Jertfei închinându-i hramuri.

A fost ucisă o fecioară,
Nevinovată de organizarea firii,
Ce-a trebuit în zori să moară,
Că aşa e legea supravieţuirii.

S-a irosit o viaţă în nemeritatul chin,
Să slujească alte inocente vieţi,
E lanţul trofic- crud destin,
Moartea-i să slujească fiarei cu puieţi.

Aşa-i orânduit pământul,
Cel mare să-l înghită pe cel mic,
Unul umple acum mormântul,
Ca altul să mai vieţuie un pic.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

patru copite înfig în asfalt
nedumerirea de tropot,
pereţi de beton
îi ceartă ecoul,
i-l izbesc în timpane.

un cal.
cu ani târâş după el,
trece pe lângă pomi de oraş,
singurătatea îi rătăceşte în ham
printre eşapamente.

trage după el în căruţă
plastic şi fier,
furtuna de praf lăsată de tinereţe
în urmă.

la oraş,
un cal bunic
cu noapte în ochi
trece prin zi ca prin moarte,
încet, înainte, continuu.

dumnezeu l-a uitat bătrân.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va aşterne iarna...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea de apoi

încet încet lutul se încărnează pe oase
scheletică încropire de vise
n-am crezut niciodată că o să vină
încă somnoros clipesc des din ochi
mă doare verdele ce te revarsă prin ei
în zadar îmi tot pipăi inima
mi-a mâncat-o dorul de tine
picioarele-ţi albe lipite de umeri
cârje diavoleşti mă flutură-n aer
iar gândurile-mi negre ca smoala
îţi împodobesc scăfârlia
amorţite-mi sunt mâinile ce cresc din tine
ca nişte cercuri concentrice
schilodite sub îmbrăţişări
pe suflet îmi muguresc mândreţea de sâni
de pe vremea când erai fecioară

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care riscă să aibă două Cauze sfârşesc prin a nu avea niciuna.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

prin crânguri de gânduri
cad frunze veştejite
în curte paşi târzii
nu'i nimeni să'i asculte
mai trece un an, se scurge în tăcere altul
ce viaţă de boem
să mor de dor şi apoi să pier
în pasul efemer al unui vers
un om iubea odată, o fată
plângea o apă în pridvor
în lac se scalda luna
tu coborai încet din univers
răsunau seara năluci prin cămară
paşii se pierdeau pe un drum
lovea în geam, ram după ram
plângeau în zare plopii
făpturi se rânduiau alene într-un gând
lacul secat, pescarii păşeau în depărtare
în mări pândeau ore târzii
eu sărutam o fată, încă o dată
tu renăşteai albă din lunci în noaptea iubirii de atunci

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.

Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu paşi grăbiţi spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.

Murim încet în fiecare zi
Şi nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Şi peste toate cele timpul trece...

Murind... renaştem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pisică îşi revarsă trupul pe podea asemeni apei.

citat din William Lyon Phelps
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!