Lanțul Trofic
Lanțul trofic
Din taina unei nopți de vară,
În pădurea deasă, la izvor,
Se desprinde încet, din umbră, o fiară,
Pândind o căprioară, în luciul curgător.
E tăcută și ageră felina,
Cu ochii scânteind a moarte,
Hotărâtă să ucidă-n zori, haina,
Hrană către puii ei să poarte.
E ceas de pace-n cer de stele,
Și vântu-i adormit prin ramuri,
Dar în pădure sângele-i mărgele,
Jertfei închinându-i hramuri.
A fost ucisă o fecioară,
Nevinovată de organizarea firii,
Ce-a trebuit în zori să moară,
Că așa e legea supraviețuirii.
S-a irosit o viață în nemeritatul chin,
Să slujească alte inocente vieți,
E lanțul trofic- crud destin,
Moartea-i să slujească fiarei cu puieți.
Așa-i orânduit pământul,
Cel mare să-l înghită pe cel mic,
Unul umple acum mormântul,
Ca altul să mai viețuie un pic.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre virginitate
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.