* * *
patru copite înfig în asfalt
nedumerirea de tropot,
pereți de beton
îi ceartă ecoul,
i-l izbesc în timpane.
un cal.
cu ani târâș după el,
trece pe lângă pomi de oraș,
singurătatea îi rătăcește în ham
printre eșapamente.
trage după el în căruță
plastic și fier,
furtuna de praf lăsată de tinerețe
în urmă.
la oraș,
un cal bunic
cu noapte în ochi
trece prin zi ca prin moarte,
încet, înainte, continuu.
dumnezeu l-a uitat bătrân.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.