Discurs către pietre

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foşnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie

calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului

mecanicul fuma liniştit puteam alege locul
îl alegeam

atunci se năştea în noi o aspră penitenţă
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foşnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădea, cădea întruna, fără nici un fel de ezitare.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1982)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul şoaptelor de toamnă

Septembrie acesta-i o splendoare,
Iar parcul ne încântă-n verde viu
Sub cerul care-i încă azuriu
Şi-nveselit de razele de Soare.

E-un timp ce ne-aminteşte luna mai...
Îţi aminteşti de maiul de demult,
Când totu-n viaţă ne era tumult
Şi ne simţeam ca îngerii în Rai?

Aşa e şi acum, iubita mea,
Ca şi atunci, iar frunzele-mi şoptesc
Acelaşi susur fin, copilăresc.

Mai spun că nu e mult şi vor cădea,
Plutind uşor prin toamna ta şi-a mea,
Cu-acelaşi foşnet simplu: "Te iubesc!"

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaş de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai şi sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi şi prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestia

pun pariu că la un
moment
dat vei obosi: vei cădea
leşinată -
sandalele tale vor ocoli
ochiul de bou
din ochiul de baltă -
vei cădea
ca o trestie
retezată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Of"-ul cadetului

Frumoasa mea, aşa cum treci
În seara blândă pe poteci,
Pari steaua care va cădea...,
Dă Doamne, şi pe tresa mea!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii va cădea o stea

la miezul nopţii va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine linişte senină,
chemând dorinţa de mine să vină...

la miezul nopţii am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet şi-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de şoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce ştiu că tu nu poţi să-mi dai,
cerând iubirea-ţi, desi ştiu că n-ai...

la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...

poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Gellu Naum

M-am întâlnit cu Gellu Naum
într-o carte. El încă scria pe marginea hârtiei
tăioase
despre păsările în care cerul zbura
cu două aripi statice.
A deschis cele două coperţi
fiindcă amândoi fumam
eu din litera "I"
el din cei doi "L"din numele său.
Ningea cu sentimente. Eram cu picioarele
în băltoace cu şerpi degeraţi
A făcut un bulgăre de venin
şi a zis
Cu ăsta! Cu ăsta îmi voi bulgări mormântul!
Aşa m-am întâlnit eu cu Gellu Naum
şi am fumat ideea de fum.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţâţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului

Lui Gellu Naum

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţîţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar prelung

Versurile mele,
Uşoare sau grele,
Nu-s pentru acele
Inimi singurele,
Care bat şi ele,
Triste rămurele,
Uscate surcele...

Versurile mele,
Uşoare sau grele,
Nu-s pentru acele
Trupuri subţirele,
Ce poartă inele
Şi-au în portofele
Bani de acadele...

Poezia mea,
Uşoară sau grea,
E doar pentru cea
Ce mi-a fost de-o stea
Dată să mă vrea,
Fără-a mă putea
Ţine lângă ea,
Dacă nu cădea
Şi nu se stingea,
Dacă nu plângea
Şi nu pătimea,
Dacă nu murea
Şi nu mă iubea...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prelungirea

faţa ta e un peisaj
de prelung de prelung de prelung
metraj -
filmul suferinţelor tale
e în derulare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chandler: Îmi amintesc de tatăl meu îmbrăcat în costum roşu, cizmele negre şi mari şi cureaua din piele lăcuită, furişându-se la parter. Nu vroia să–l vadă nimeni, dar băut fiind, se împiedica şi cădea peste ceva trezindu-ne pe toţi.
Rachel: Ei bine, nu pare a fi un Crăciun fericit.
Chandler: A spus cineva ceva de Crăciun?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua care nu va cădea

Pleacă soldaţii în ţările calde!
Se duc în ţările calde dupâ moarte să stea!
Mai bine mă păzesc de ea!
Pleacă soldaţii în ţările calde
şi Dumnezeu
dă cu albastru cerul pe-o bidinea
să văruiască steaua
ce nu va cădea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când vorbea feciorul împăratului, pernele sărea una câte una de sub ţigan. Pesemne că se tot sâcâia pe scaun de neastâmpăr şi de frică pentru mişelia ce făcu. Iară fiul de împărat, încă vorbind, scoase mărama şi inelul ce luase fetei din deget. Atunci împăratul răsuflă de bucurie că a scăpat cu faţă curată pe fie-sa de o însoţire ce nu-i venea la socoteală de loc, de loc. Şi înfruntând pe ţigan, după cum i se şi cădea, porunci de aduse doi armăsari neînvăţaţi. Legă pe ţigan de coadele cailor şi împreună cu dânsul şi un sac de nuci. Apoi dete drumul armăsarilor de se duseră în lume şi unde cădea nuca, cădea şi bucăţica din ţigan, până ce nu se alese nici praful de el.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai ştii
poteca lină dintre vii
când levitam
şi când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeţi încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai ştii
cuprinderi veşnic necuprinse,
scântei aprinse şi nestinse,
îmbrăţişări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai ştii?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...fulgul, fulgul de zăpadă

... fulgul, fulgul de zăpadă
cade unde-i scris să cadă
şi sortit în palmă ta
va cădea şi tot cădea

zboară fulgul, lin mai zboară
zboară lin, să nu te doară
nerecunoscandu-ţi palmă
cade printre fulgi, dea valma...

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul lăudat

P-o poiană mare,
Şi frumoasă tare,
A crescut odată un păr minunat,
Ce de toată lumea era lăudat.

Poporul grămadă, foarte curios,
Alerga să vază părul cel frumos:
Şi fieştecine cîte-un sac ducea,
Cu pere alese crezînd a-l împlea;

Însă, o mirare!
Văzu fiecare
Că părul măreţ
Era pădureţ;
Ba şi scorburos,
Sterp şi nodoros;
Şi din păr cădea
Cîte-o pară-abia;
Şi aceea... rea!
Iar vestitul nume
De părul mănos
Îl dudese-n lume
Un român drăcos:
Voind cu aceasta a ridicula
Pe cei ce cred toate fără-a cerceta.

D-atunci s-a născut
Proverbul ştiut:
Nu te du cu sacul la părul lăudat,
Că te-ntorci cu dînsul gol şi ruşinat.

poezie de Constantin D. Aricescu din Flori de la Tuşnad (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul celui care plăteşte

Când eram în viaţă hoinăream pe străzile Capitalei:
Acum, mort, sunt lăsat să zac pe câmp.
În zori am părăsit Sala Înaltă:

Am adăstat seara lângă Izvoarele Galbene.*
Când soarele alb s-a scufundat în Hăul Asfinţitului
Am oprit trăsura lăsând cei patru cai să se odihnească.

Acum, nici măcar atotputernicul Creator a Toate
N-ar putea s-aducă iarăşi viaţă-n picioarele mele.
Formă şi substanţă se vor pierde zi de zi:
Părul şi dinţii vor cădea unul câte unul.

Întotdeauna aşa s-a întâmplat cu oamenii bătrâni:
Şi nimeni, odată născut, nu scapă de această soartă.

poezie de Miu Si, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când m-am născut, a căzut o stea. Mai avea puţin şi cădea peste mine.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!