Nocturnă
O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai știi
poteca lină dintre vii
când levitam
și când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeți încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai știi
cuprinderi veșnic necuprinse,
scântei aprinse și nestinse,
îmbrățișări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai știi?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.