Strigoiul
... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin și mai rapace
și stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea și cât pururea de drepte
să le cobor și să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniștea din noi
și peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.