Charles Baudelaire

Zorii zilei

Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boare
Din vântul dimineții sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.
Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e șters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-și dau în umbră duhul.
Și-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvinețite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-și uscații, recii sâni,
Suflau s-ațâțe focul, și își suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roș,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoș.
Mormane mari de ceață zăceau pe edificii
Iar muribunzii jalnici, prin funduri de ospicii,
Își horcăiau suflarea din urmă-necăcioasă,
Stricații, frânți de munca lor grea, soseau acasă.

Și-n timp ce aurora de-a lungul Senei, goală,
În rochie roz-verde prin frig pășea agale,
Sărind din somn Parisul își aduna în grabă,
Uneltele, și harnic bătrân, pornea la treabă!

poezie celebră de , traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Astăzi se fac 2 ani de când tatăl meu a plecat dintre noi...

Eram copil acasă și tatăl meu puternic,
și mama îmi era precum în zi lumina,
stătea în crucea zilei privind spre cerul 'nalt,
și culegea luceferi cu sufletul și mâna.

Eram copil în urbe și tata de ne-nfrânt,
și mama-n mănăstire sfințea icoana rece,
stătea la miezul lumii, tăia în două-un vânt,
privind cum înspre moarte amiaza sa se trece.

Eram copil în curte și tatăl meu cel sfânt
tăia în două viața cu pieptul și cuvântul,
avea în piept lumina ne-mprăștiată-n vânt,
și-l aștepta în pulberi și-n pulbere pământul.

Eram copil acasă și tata-mi-era scut,
avea în stânga luna și soarele-n piept,
mă învăța în codru nemoartea să-mi ascult,
să risipesc în cețuri mărgăritare-n vânt.

Eram copil în casă și tata era dus,
plecase să închine paharele cu rouă,
când mama în odaie, c-un caier și cu-n fus
torcea lumina lunii și o tăia în două.

Eram copil prin curte și sufletu-mi plângea,
și venea tata-n grabă și mama mea venea,
aveau cu ei balsamul ce viața-mi vindeca,
și tata cu-a sa palmă o lacrimă-mi ștergea.

Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tata prin ogradă făptura-și mântuia,
eram copilul care prin neguri și prin frig
priveam un tată care în viață se stingea.

Eram copilul care părintele-și iubea,
eram copilul care adulmeca în vânt,
aveam un tată-n lume și lumea mi-l rănea,
aveam un tată-n viață și-o umbră-n pământ.

Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tatăl meu în trudă puterea-și sfâșia,
și s-a făcut de ziuă, și tatăl meu s-a dus,
în vremea-n care-n mama și lacrima plângea.

Și m-am trezit de-o dată matur cu barba rasă,
I se scursese-n pulberi și în cenuși puterea,
la margine de lume pe pat moartea și-o dorea,
iubise-n viața-ntreagă pe mama mea lumită,
și-o lacrimă de jale în lacrimi și-o-nflorea.

Așa sfârșit cu zile, cu zilele în mâini,
s-a dus spre ceas de noapte un tată ce-am avut,
mireasma de agheasmă, de ceară și azimi,
îmi mai presară-n suflet veninul nebăut.

Și tocmai de aceea, în ceasul ăsta rece,
descântul meu de viață e veșted și pătat,
și amintirea caldă a tatălui nu trece,
el îmi rămâne-n vremuri și tată și-mpărat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Pânze

Se destramă norii
Într-o pânză deasă
Ce-și întinde cute peste muritorii
Care, de prin case, îndrăznesc să iasă.

Fire zdrențuite
Clatină burlane
Și măresc amarul zilei chinuite
Invadând canale-n strașnice bulboane.

Iată-apare vântul
Și-i demențial:
Plopii se înclină și își pierd veșmântul,
Stropii iau viteză pe orizontal.

Urlă-adânc văzduhul
Clipelor acele
Care le frământă, gata să-și dea duhul
De atâta ploaie... bietele umbrele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Zburătorul

mi-e glasul urlet tăcut
stinsesem lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
eram cântec pribeag în amurg
un glas foșnind prin trecătoarele valuri
treceau ore pustii
eu căutam crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru spre El
din șoapte căzute în zăpadă
croiam cale de suflet
zbura un înger din palme murdare de gânduri
adoarmea ecoul în vatră
mi-era somnul prelung și sânge curgea
pe treptele lumii
cădeau ireal flori siderale
purtam urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atingea întunericul
căutam chipul tău
plămădit în prima zidire
la final muream eu
în zbor frânt peste ape
zburător cu aripi de ceară
în cer,
se aprindea focul tăcerii a rugă
veghind devenirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Foșnetul roșu

Par născute din focul ce arde-n cămin
și-au luat de la el roșul cănii de vin
și sclipiri de prin umbre-alergând pe un zid
ca un vânt rătăcit de-al destinului ghid.

Se înalță-amintiri ca și pruncii născuți
prematur și firavi, vineții și tăcuți,
așteptând o căldură prin gânduri s-aștern
pe un tot ce înseamnă o clipă-n etern.

Din atâtea cu noi, îmi aleg și răsfir
pe-un al vieții tumult, cât un lung patrafir,
o-ntâmplare ce-a fost și, cu verdele ei,
mi-amintește de-atingeri și ochi în scântei.

Ce căldură trecea prin pădurea de-atunci!
Nu era pic de vânt – doar prin sânge porunci,
și mergeam prin pustiul cu nimeni în jur,
călători ca prin Rai. N-am putut să îndur:

Sub un verde aprins, de molid curios,
cu un vârf ce-și mutase privea în jos,
noi, în umbră, dansam și pădurea, curând,
a foșnit a fiori și a sânge pulsând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Spini

era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul meu de ape

Împotrivit cu somnul în subțiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea și mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.

Zvâcnesc în mine-nghețul albastru și duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Și-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân’ la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.

Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Și-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.

A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără și piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud și aspru mersul în care mă scufund,
Și-n liniștea-i cuminte mă mint tot mai aproape.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.E. Cummings

II

Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,

un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mișcător
cu degete, un vis cu sâni micuți, ridicați
și cu picioare) abia

mă atinge de-a lungul zilei, timid;

între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopți
și pe mine, mereu îți simt proaspătul și profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viaț㠗

sinele tău cu coapse fierbinți,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înțeleapta

mare fură cu totul și iscusit țărmul ignorant.

poezie de din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respirația pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie așteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se oprește dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii și arinii,
clopotele încep să bată în ambele părți.

O să scriu cum se-ntunecă și se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care pășim îmbrățișati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
infrățită cu ploaia de glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respirația pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie așteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se oprește dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii și arinii,
clopotele încep să bată în ambele părți.

O să scriu cum se-ntunecă și se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care pășim îmbrățișati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Zborul

mi-e glasul urlet tăcut
am stins lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
sunt cântec în amurg
un glas foșnind în trecătoarele valuri
trec ore pustii
caut crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru către El
din șoapte căzute în zăpadă
croiesc calea
din palme zboară un înger
adoarme ecoul în palmă
mi-e somnul prelung și sângele curge
mai cad ireal flori siderale
port urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atinge întunericul
căuta chipul tău
plămădit în prima zidire
la final mor și eu
în zbor frânt
zburător cu aripi de ceară
în cer, se aprinde focul tăcerii în rugă
veghind devenirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Cercel

Lacrimi de poet

Pe vremea când eram în toc
Peniță, și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...

Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Penița nu mai e sprințară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... prețul nu coboară!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

am strivit tăcerile mele
de ziua de mâine
geamătul a rămas suspendat pe obraz
ochii priveau mai departe
pe cer desenasem zbor de cocori
când fugeam după sălbaticii mei cai
prin colburi de ani
am vrut să te chem, tu dansai goală în ploaie
nu mai știu când, atunci, poate
apoi adormeam între ape
în noapte, departe
dincolo de tăceri
marea se aduna neliniștită între pleoape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt lacrimi

Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo, din cer ne veghează
Și-l tine Hristos în mână, acum!

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe... muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of... cât să mai rabde sărmanul român!

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci... tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!

Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată... ți-e boala calvar!

Sunt lacrimi de mame... ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-si crească cum pot, copilul flămând
Dar tot nu le pasă acelor corupți!

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!

E lacrima mea... e lacrima voastră
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar tara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos tine-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă
Gusta-vor amarul... noi calea-nvierii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Daniel Vișan-Dimitriu

Scânteieri de suflet

Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,
În jar ce sub cenușă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.

Iar de va fi un vânt să se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,

Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Așa cum doar prin visuri îmi apari
Și mă cuprinzi în brațe de-alinare
Și-n ochi atât de triști și-atât de clari.

Dar de va fi cenușa să-mi îngroape
Troiene reci de veșnice zăpezi,
Aș vrea să fii scânteilor aproape
Și-n jarul tău, un timp, să le păstrezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Amiaza arde ca focul

cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând adormitoare

amiaza fără nicio boare arde ca focul
și coace până-n inima pietrei

am alungat somnul pe apele înserării
simțindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foșnitor prin frunze de plopi despărțiți
cu tristețe lăcrimată prin coaja alburie

drumul ca o purpură țesută purta povești
spuse copiilor înainte de somn
și înserarea bătea la porțile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă

noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viață
obosite de atâta lumină orbitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe drum de noapte pașii...

Pe drum de noapte pașii îmi sună încă-n stradă,
Paris, și tot mai merg prin ceață,
La ceasul când din umbră încep să se-ntrevadă
Căruțele ce trec spre piață.

Paris, suspin și zâmbet și cântec de ciocane
Și somn posomorât și greu,
Când Vesper licărește departe pe oceane,
De ce nu pot să dorm și eu?

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nimeni nu fuge de moarte

Nimeni nu fuge de moarte
La ieșirea din munții semeți
apele se limpezesc sărind în cascade
pe fața dimineții soarele își lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceață,
totul se-ntâmplă normal și grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăiește cu teama în oase.

Nesfârșitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
și ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.

Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.

Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.

Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,

Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Ochii Bertei

Nu luați în seamă ochii mult lăudați, faimoși,
Voi, ochi ai dragei mele, prin care-o adiere
Mai lină ca-nserarea se tulbură și piere!
Vărsați asupră-mi noaptea vrăjită, ochi frumoși!

Ochi ai copilei mele, voi adorate-arcane,
Cu magicele peșteri v-asemui într-adins
Unde comori de nimeni știute joacă stins,
De umbre-acoperite,-n letargice mormane!

Adânci și mari sunt ochii copilei și ascund,
Ca tine, Noapte-ntinsă, lungi scăpărări de foc
Cu Dorul și Credința-mpletite la un loc,
Ce, pătimaș ori candid, scânteie în străfund.

poezie celebră de , traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Ion Luca Caragiale

La răspântia unei mahalale mărginașe, strălucește de departe în fel de fel de fețe geamlâcul unei cârciume, razele lămpii din tavan trecând afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii. Afară e o vreme câinească; plouă ca prin sită și bate vânt rece. Începe iarna. A-nnoptat bine. Prin dâra de lumină, se vede o umbră înaintând cu pași grăbiți. Umbra urmează calea luminată, ferindu-se de băltoace, se apropie și intră în cârciumă.

începutul de la Ultima emisiune de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook