Lacrimi de poet
Pe vremea când eram în toc
Peniță, și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Penița nu mai e sprințară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... prețul nu coboară!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
1 Silvia Velea [din public] a spus pe 16 august 2008: |
| Subtil și inspirat! |