O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.
Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.
Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,
Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.