Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.