* * *
.. când te sorbeam cu adâncime și nesaț
părea adâncul tău să nu se mai termine
ca mai apoi la margine-ai, extenuat
să te întreb ce adevăr s-a stins în mine
iar când mă petreceai în zori, la drum
și fluturai năframa pe fundal de zare
mereu în fața mea se așternea un fum
și-n urma ta -un răsărit de soare...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre adevăr, citate de Iurie Osoianu despre adevăr, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.