De primăvară

Din streşini lăcrimează gheaţa
De palma vântului atinsă
Şi înviorată-i dimineaţa
Când gura gerului e-nchisă.

Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Şi-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.

Pe garduri gureşi guguştiucii
Înadins îşi înteţesc gâlceava
I-ascult şi gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.

E-un zvon de vrăbii guralive
Şi gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolţi-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.

Se hârjonesc zburdalnici miei
-Vag firul ierbii se iţeşte –
Cu toporaşi şi cu brânduşe
Natura iar se primeneşte.

Fuior de abur izbucneşte
Din reavănul miros de glie
Şi-un ciripit sfios soleşte
Gingaşul tril de ciocârlie.

Pe-ntreaga fire e stăpână
Fără tăgadă primăvara
Şi zile calde or să vină
Să înverzească-ntreagă ţara.

O, Doamne, mulţumescu-ţi, dară,
Pentru-acest nou belşug de soare
Şi, rogu-te, fă să răsară
Speranţe noi în fiecare.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul primăverii

Izbucneşte primăvara prin toţi porii-ntregii firi –
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele – despre ce vreţi să vă cânt? –
Raiul printre noi coboară – când e verde pe Pământ.

Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi –
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaş talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.

Muguri, vesel, liliacul, să-şi deschidă-i pregătit -
Şi când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezeşte-n mine – şi-n oricine - dulce dor
Şi-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.

În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-şi veghează servii - rege generos, galant.
Veşnic gureşele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.

Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fuior –
Cresc în piept dorinţe tandre şi-mi simt sufletul uşor.
Mânjii bolţii, în hârjoană, rând pe rând, în zi se trec –
Şi mă îmboldeşte gândul, într-o doară, să-i întrec.

Ploi de stele scaldă noaptea... Tainic, Universu-ntreg,
Preamăreşte primăvara – şi de ce, pot să-nţeleg...
Neclintit, Divinitatea, ne insuflă gând duios
Şi orice suflet, cât de sumbru, redevine iar frumos.

Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viaţa - cu smarald şi cu azur;
Unde eşti, copilărie, cu zburdălnicia ta –
Să simt, iar, cum mă veghează – ca o mamă, steaua mea?...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit incet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit încet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit incet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

6 iulie- ziua internaţională a sărutului

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun

Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.

Mă sărută despărţirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa de fiecare zi

... Şi în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta ţării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar veşti năprasnice se-aud din zare
Şi-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În ţara asta şi-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide pieţe,
Doar feţe împietrite întâlneşti...
Şi -aştepţi ca toată firea să îngheţe
De încrâncenarea firii omeneşti.

Sălbatică şi dură e natura
În ţara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Şi-njurături azvârle toată gura –
Şi toată ţara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar şti ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Şi răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Şi doar năprasne poartă în carâmb.

Şi-aşa, în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd;
Ne mor speranţe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate......

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în primăvară

Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolţii cereşti în palid asfinţit,
Vânt cald răsuflă – şi-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.

Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aş adăsta.

Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai ştiu măcar.

Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări –
Şi sufletu-mi aş vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.

Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Şi hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile şi anii -
A-primăverii şoapte aşteptând!

În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să ştiu ce-o să mai fie -
Nici de speranţă nu vreau să aud.

Curând porni-voi spre alte meleaguri –
Senine, poate, n-am de unde şti...
Şi alţii vor veni să stea pe praguri –
Şi alte vieţi, pe-aici, s-or rostui.

Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc şi anii noştri-n zbor uşor;
Din viaţa asta – trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Şi, iată, e prezentă iară.

Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii.

Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâţişorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii

Se-ntrec în cântec guguştiucii...

rondel de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de primăvară

Zvon de primăvară

Zvon de primăvară,
Simţim pe afară,
Acum neaua se topeşte,
Că soarele o-ncălzeşte.

Covor de brânduşe,
Mândre, jucăuşe,
Şi albi ghiocei
Răsar pe alei.

Frumoşi toporaşi,
Mici şi drăgălaşi,
Tremură-n grădină
Mângâiaţi de albină.

Roşii, galbene lalele
Ȋnfloresc şi ele
Ȋn adierea vântului
Duc mireasma dorului.

Gingaşe zambile
Ca nişte copile
Cu parfumul lor
Cel îmbătător
Zâmbesc la soare
Parcă-i sărbătoare!

Pomii înfloriţi
Mai împodobiţi
Cu miresme alese
Aşteaptă mirese.

Harnice albine
Duc, iar, în stupine
Dulcele nectar
Din al lor hotar.

Totu-i veselie!
Pe deal şi câmpie,
Drăguţi mieluşei
Zburdă acum şi ei.

Păsările toate
Ciripesc în cor.
Că e primăvară
Feeric decor!

poezie de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea...

Pacea-i ciripit vesel de păsări,
Când soarele se deşteaptă,
Este muzica iubirii,
Când începe să înflorească.

E liniştea câmpului verde,
Când doar roua o sărută,
Sau a muzică naturii,
Cu orchestra ei tumultă.

Pacea e surâsul vesel,
Din dulceaţa clipele
Şi lacrima fericirii,
Din ochii copiilor.

Pacea este armonia
A tot ce e pământesc,
E iubirea cea divină,
După care au râvnesc.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi martie

Azi, arhanghelul luminii
A coborât peste ţară.
A vestit pe toţi românii
Că iar este primăvară.

Că văzduhul e deschis
Zborului spre înălţimi.
Să ne plimbăm e permis
Prin parcuri şi prin grădini.

Copacii au înverzit,
Florile au înflorit,
Soarele ne încălzeşte,
Natura se primeneşte.

Lumina este stăpână,
Zarea e de necuprins.
Peste ţara mea română
Primăvara a învins.

poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Râureşte vremea fără de tăgadă
Peste natura ieşită din hibernare
Ce, după armistiţiul de zăpadă,
Se pregăteşte iar de sărbătoare.

Soldaţii iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieşită din hibernare.

Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea şi speranţa iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunţile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,

Căci vremea râureşte fărꞌ de tăgadă!

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de sfârşit de an

S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.

Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează –
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.

Mulţimi cu braţe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.

Cuprinsă-n negre gânduri fiinţa mea zoreşte...
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.

Nu râde şi nu urlă, nu înjură şi nu cântă
Şi nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-ngheţe
Spre alte orizonturi ţinteşte cu tristeţe.

Pe-alături, trecătorii, păşesc fără să vadă
Cum stă înţepenită – statuie pe zăpadă
Şi râd cu nepăsare urându-şi "La mulţi ani!"
Şi alte vorbe goale – ceva legat de bani.

Tăcută stă nebuna – deşi nu-i stă în fire
Şi adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câţiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.

E trist când câini-s oameni şi oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate şi oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: " Hai nu te crede domn –
Şi nu te mai preface – nu eşti decât un om!"

Cum scârţâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil şi ruşinat...
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheaţă şi mai tare văzduhul vineţiu.

... Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-nteţeşte în târg, aşa, spre seară...
Firesc o spun cu toţii, pentru că le-e totuna:
Cum că, de frig şi foame, în ger, s-a stins nebuna.

E Anul Nou – prilejul de-a ne ura "Mulţi Ani!"
Şi de-a rosti obsesii legate de mulţi bani...
Din ceruri luminoasă şi ştirbă râde luna –
În raza-i îngheţată s-a-ntruchipat nebuna.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Ce scorojit e sufletul meu, Doamne,
Şi desfrunzit de mult-prea aspre toamne...
Mi-a înecat speranţe noian de pâclă deasă
Şi lâncede-anotimpuri, de tină, mă apasă.

Cu dinadins, văleatul, amar mă-nstrăinează
De tot ce-n mâlul vieţii mi-ar ţine mintea trează
De plumb mi-e viitorul – la fel ca şi trecutul
Şi-n paradis de humă mă-mpinge, avan, urâtul.

Cu vremuri tot mai stranii m-alintă ziua fadă –
E-o lume ce spre hăuri se-nghesuie să cadă.
E un vânt de nebunie ce-n ceafa lumii cată –
E-un soi de frenezie tânjind spre Judecată.

Dă-mi, Doamne, ceasul sorţii c-o oră mai în spate
Să simt din nou azurul la geamul meu cum bate
Şi viu, ţesând la vise, măreţ să-mi pară anul -
Şi Ţi-oi plăti-n vecie – cu cirta, cu toptanul...

poezie de Boris Ioachim (11 noiembrie 2009)
Adăugat de B. Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni primăvara

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
şi mai greşesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal şi rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
şi-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviţi, e cerşetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerşit, cerşit-am şi încă văd cerşire
prin sângele-mi ce nobil l-aş fi privit mereu,
dar ce n-aş da, şi viaţa, să pot ieşi din fire -
sunt om, marionetă, şi păpuşar, tot eu.

Celulele-mi şi mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de Ionuţ Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!