De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
Se hârjonesc zburdalnici miei
-Vag firul ierbii se ițește
Cu toporași și cu brândușe
Natura iar se primenește.
Fuior de abur izbucnește
Din reavănul miros de glie
Și-un ciripit sfios solește
Gingașul tril de ciocârlie.
Pe-ntreaga fire e stăpână
Fără tăgadă primăvara
Și zile calde or să vină
Să înverzească-ntreagă țara.
O, Doamne, mulțumescu-ți, dară,
Pentru-acest nou belșug de soare
Și, rogu-te, fă să răsară
Speranțe noi în fiecare.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre primăvară
- poezii despre Soare
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.