Va veni primăvara

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guguştucii

Doi guguştuci retraşi din grup,
sunt jucauşi, uşor se ciup
şi se hârjonesc, cântând duios,
sar pe ramuri, se adună...
şi-ntotdeauna, pe timp frumos
stau izolaţi, dar împreună.

Aşadar, rămâi şi azi cu mine,
în livada noastră, lipită de mine!

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întoarce iarăşi vara

Se întoarce iarăşi vara,
A uitat să mă sărute,
Nu pleca ea cu povara
Sentimentelor pierdute.

De din zori şi până seara,
Cu căldură şi cu soare,
Se întoarce iarăşi vara
Că-i sunt drag, aşa se pare.

Îmi fac planuri la Amara
Să-mi tratez arsuri de burtă
Şi-apoi merg la Mărioara
Să-i fac o vizită scurtă

Că se-ntoarce iarăşi vara.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude şi sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credinţa,
Despre ce nu ştiu ce să mai scriu
Şi m-acomodez cu nefiinţa
De parc-aş fi fost vreodată viu.

Reacţionez la nepăsare
Tot mai rar şi parcă tot mai stins;
Prea puţin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Şi bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneşi, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.

Iarba va creşte fără s-o aud,
Şi-n ochii mei va fi doar verde crud.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plănge mamă

Mi-e dor de tine mamă, ca şi ţie.
Departele ne-apas'-acum pe toţi.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iţi plângi privirea către porti.

Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învăţat de mici ce e durerea
Şi cât de grea e crucea ce-o purtăm.

Şi o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăşi toţi,
Departele va fi şi el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă ştiu că poţi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Ai săpat un ţărmuraş
Şi-ai albit în vie,
La amurguri să mă ştii,
Legănat de glie.

Ca să uiţi de lumea rea,
Care-şi varsă focul,
Ai săpat un ţărmuraş
Să-ţi dezgropi norocul...

Mi te mângâie în zori,
Până-n geana serii,
Merii rupţi de subţiori,
Prin căldura verii.

Mamă dragă, te-am uitat,
Curăţind la vie,
Să faci vin de mângâiat,
Viaţa ruginie!...

Drumuri grele de oraş,
M-au furat în zarea,,
Năzuinţelor ce strâng
Dorul şi uitarea...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor sosi curând ploi blânde

Vor sosi curând ploi blânde şi miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Şi brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun poveşti nenumărate;

Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roşii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Şi niciuna nu va şti că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârşi sau dacă va dura întotdeuna.

Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăşi când va deschide-n zori ochi mici
Nu-şi va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu veni, încă, primăvară

NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până trece,
Jalea din lume şi ţară,
Moartea cu fioru-i rece.

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până când,
Vom putea ieşi afară,
Firul ierbii căutând.

Să simţim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrăţisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.

Nu veni, încă, Primăvară,
Ţine doliu ca şi noi,
Şi plângi şi tu seară de seară,
Când ne listăm morţii, pe foi.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viaţa ne este amară,
Şi respirăm printr-un tifon.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Şi drepturile noastre, toate,
În Ordonanţe sunt cuprinse!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blagoveştenie

Vin berzele acasă, că-i de Bunavestire-
Şi cuiburile toate se cer orânduite;
Mai sunt de adus copii, ce înaltă ştire!
Popoarele mai trebuiesc întinerite.

Stau berzele pe picioroange lângă lac
Şi iarna îşi boceşte ultimii fulgi;
De răul din sigilii nu mai avem leac,
Vacile Domnului n-ai cum să le mulgi.

Berze şi stârci, cu ochii în apă pironiţi
Se miră că în lac mai trăiesc şi peşti,
Iar şerpii cei răi, ce din rai îs goniţi,
Îşi plimbă clopoţeii şi foamea în caleşti.

Azi toate în lume se cer regândite-
Lumina e bolândă de-o surdă astenie...
Vin berzele la cuiburi, griji arcuite;
Vin berzele acasă de Blagoveştenie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

Plângi, trecător. Poetul mort sub glie
A fost mai trecător ca tine chiar...
Că s-a născut, sărmanul, la tipar
Şi a murit obscur la... librărie.

epigramă de Anoine Pierre Lebrun din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rândunelele şi celelalte păsări migratoare se strâng în stoluri pentru a pleca în ţările calde, veţi găsi pe Capella seara, spre nord-vest. Când arborii sunt desfrunziţi şi pământul e acoperit de zăpadă şi gheaţă, Capella a ajuns deasupra capului. Când primăvara reînoeşte întreaga natură, Capella se află spre nord-vest, unde apune. Capella e un soare gălbui, ca soarele nostru şi se află cam la aceeaşi vârstă ca a stelei-soare.

Marta Evans Martin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi eu, la tine, mamă...

N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie şi mai mult,
Să-mi găsesc copilăria şi salcâmii să-i ascult.

Cum mai ning peste morminte, aşezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele şi pe sufletul meu gol!

A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai şi Dumnezeu.

M-ai lăsat orfană, mamă, şi nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine şi în mine, ploaia strâng.

Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările şi vina, că nu ţi-am adus, azi, flori.

Trec secundele grăbite şi-mi mai fură câte-un an
Şi mă veştejeşte timpul cu surâsul lui viclean.

Şi m-aduce mai aproape de grădina-n care eşti.
Vin şi eu curând, la tine, dorul să mi-l linişteşti.

Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Şi de nu, te rog să-i dai

Veste că sosesc degrabă şi deşi nu m-a iubit,
Aş vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş răsări ca iarba...

Aş răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te ştiu,
Dar încă am zăpadă pe umeri şi mă doare,
Că nu ştiu de-i devreme, sau poate, prea târziu

Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine şi n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.

Curg sevele prin mine şi răscolesc nocturne,
Ameţitoare patimi şi nu mai ştiu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Şi clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.

Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Şi-aş răsări ca iarba, de verde să asud.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpă ţară

Ce bogată este scumpa Românie!
Şi păduri şi soare... ce frumoasă glie!
Măsluitul aur mulţi vor desena,
Jar arzând în suflet, românii vor pleca.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara, horesc toate petalele

Îmi pare că, sub pom,
nu sub măr,
îl găsisem pe Dumnezeu, era plâns, hainele curgeau de pe El,
avea muguri străini, pe la sprâncene, era mugure de salcă şi trist,
în blândeţea Lui, molcom, cu sandalele rupte, încercând să nu spuie,
aşa s-a îndepărtat.
Ce faci cu primăverile, Doamne, Domnul meu? l-am întrebat
unde pleci, Doamne? primăvara, horesc pentru Tine toate petalele
de ce îţi iei, de la mine, ştergarele, şi Te duci, cu ele, departe?
Îmi pare că, în clopotniţă, se auzeau clopotele care erau mânate de soare şi vânt,
eu nu vând;
se auzeau miei behăind, mugeau, parcă, animalele,
în loc de clopotele
care nu se
tânguiseră
încă
pentru El.
Era devreme, şi am ştiut, atunci, că se apropia Paştele.
Unde te duci, Domnul meu, pe ce Cruce? Lasă
Crucile Tale în pace, şi mănâncă de la mine din ştergar, şi bea apă,
căci ţi-am pus, în el, câteva poame...
Nu ştiu de ce a tăcut, şi nu aveam să Îl mai văd vreodată.

Pe coliba de paie,
se aşezaseră berzele, era primăvară, şi Îl găsisem, desculţ, lângă o biserică,
una străinică,
încă necreştină,
lângă pom.
Şi tot ceea ce mă întrebam, atunci, era
dacă El a avut vreodată nevoie de sufletul meu
şi de pâinea mea arsă, pe care I-aş fi întins-o, pentru că Mielul era Vinul.
Ştiam că se apropiau, pe la El, Paştele.
Unde eşti, Doamne, şi de ce nu mai
treci spre Samar?
Samaritenii, toţi, suntem barbari, dar femeile au ştergarele foarte curate...
În ştergarul meu, nu ştiam,
dar se adunseră lacrimile mele, frumoase, ca nişte boabe mari de diamante,
sau poate era, doar, roua de pe merele-acelea uscate...

(cred)
(uscate)
un pic.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Insula Innisfree

Mă voi ridica şi voi pleca acum, voi pleca la Innisfree,
Şi voi clădi acolo o cabana mică din lut şi din nuiele;
Voi pune nouă rânduri de fasole, va mai fi
Şi-un stup de-albine. Voi trăi într-un luminiş, uitând de toate cele.

Voi avea puţină pace-acolo unde pacea, strop cu strop,
Picură prin vălul dimineţii străpuns de-al greierilor cor.
Acolo la miezul nopţii stelele se caţără în plop,
Iar seara e plină ochi cu-aripi de cânepari în zbor.

Mă voi ridica şi voi pleca acum, mereu, mereu voi auzi,
Zi şi noapte, clipocind molatic apa din lacul Innisfree;
În vreme ce umblu pe şosele sau pe trotuare gri
O aud în adâncul inimii.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraş
Cu trăsura plină de flori,

În faţa ei se vor deschide toate uşile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urşii trebuie să meargă de-a buşile.

Ciutele vorbesc între ele în şoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Şi despre iezii fătaţi peste noapte.

Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieţii nu va seca.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

va veni o zi în care
nicio rană nu mă doare
nici apus, nici răsărit
nici frumosu-ţi chip cernit

vântu-a spulberat petale
roşii sângerii în zare
cer spre mine s-a deschis
în culori de gri închis

voi pleca la închinare
simplu... cu o lumânare
pe-o eşarfă lunecând
aud îngerii cântând

timp va şterge-a mele urme
dar vor răsări în turme
fire verzi de iarbă crudă
când zăpezi vor vrea să curgă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de glie

Pe limbi cu neaoşe sudalme,
Acasă sau în depărtări,
Bat marii patrioţi din palme...
(Obrazul sfânt al dragii ţări.)

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!