Icoana
voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare
în mine toți copacii
sunt goi și înalți
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană
poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Citate similare
Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
niciun uguit -
doar pene de turturea
rămase în cuib.
haiku de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
sub albul brumei -
frunzișul acoperind
iarba incă verde.
haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solar
Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalță-n zare
să-mi agăț palmele de soare.
Și cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
și ultimul pic de sudoare...
să-l am în arșița de soare.
Fac cald și eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am și eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.
Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!
... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeagul pustiu -
pe urmele fruzelor
doar eu și vântul.
haiku de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeagul pustiu -
pe urmele frunzelor
doar eu și vântul.
haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ziduri înalte -
doar tăcerea-n jur pictând
aripi și umbre.
haiku de Mahmoud Djamal (20 septembrie 2008)
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
frunze-n cădere -
sunetele de pași doar
pe podul de lemn.
haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt hoinara cea repudiată de toți copacii
nicio frunză nu mă dorește și niciun
cuc nu-și abandonează ouăle în palmele mele
Doamne la picioarele Tale ard
două candele între ele două vrăbii fac dragoste
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapa
Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Și nimeni n-a cerut ceva de la mine.
N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puțin!
În această după-amiază toți, toți trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.
Iar eu nu știu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca și cum ar fi un lucru de furat.
Am deschis poarta
și vreau să strig tuturor:
Dacă ați pierdut ceva, ceea ce ați pierdut este aici!
Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieți,
Eu nu știu câte uși au fost trântite în fața cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparține altora.
Azi n-a venit nimeni;
și-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puțin!
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapă
Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Și nimeni n-a cerut ceva de la mine.
N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puțin!
În această după-amiază toți, toți trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.
Iar eu nu știu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca și cum ar fi un lucru de furat.
Am deschis poarta
și vreau să strig tuturor:
Dacă ați pierdut ceva, ceea ce ați pierdut este aici!
Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieți,
Eu nu știu câte uși au fost trântite în fața cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparține altora.
Azi n-a venit nimeni;
și-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puțin!
poezie de César Vallejo, 1892 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture de noapte
Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!
Modelează lutul meu
să poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!
Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:
infinitul fiecăruia dintre noi...
poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
picuri sub picuri -
prin geamul aburit trec
doar sunetele.
haiku de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici urme nu sunt
Alerg pe zăpada înghețată ca pe hârtie
unde să mă opresc, nu apare niciun drum,
nici urme nu sunt,
imensitatea albă prinde depărtarea în dungi subțiri.
Copacii și ei sunt sculptați în tablou,
în ochii mei joacă toate liniile
doar mâinile înghețate și ele
caută pri buzunare
monade de căldură.
Caută-mă,
apropie drumurile de mine
și lasă-mă să vin în oraș la tine
unde îți voi pipăi trupul cald și alb
ca pe un bibelou de porțelan.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cărare pustie -
pe urmele frunzelor
vuietul de vânt.
haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn și de nicio compătimire, căci deși sunt cel mai decăzut om, mă simt totuși atât de puternic, atât de tare și de fioros. Căci sunt singurul om care trăiește fără speranță.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Feminitatea din mine are nevoie de el. Am nevoie de bărbat. Iar bărbații au fost atât de protectori cu mine - atât de buni chiar și când erau slabi - că am nevoie de ei pentru totdeauna, că mărturisesc această nevoie, această dependență de bărbat, iar în schimb ofer singurul dar al femeii: dragoste, dragoste, dragoste.
Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Incest. Din Jurnalul dragostei" de Anais Nin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rondel pentru muribunzi
Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veșniciei zare.
Iar ca pietre funerare
Le aștern frunze de nuc
Și aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.
Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viață mai apuc
Le aprind o lumânare.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confruntare cu sine
E timpul, sigur, relativ?
Eu mă consider neschimbat!
În minte, m-am maturizat...
Estetic, n-am niciun motiv!
În oglindă, zilnic mă privesc
Nu analitic, doar trecând
Din obicei. N-am niciun gând!
Sunt încântat, ori mă uimesc!?
Sunt neschimbat peste decenii
-Oricum puține, că-n total,
Sunt 7-8 de imortal-
Dar sunt convins, nu am vedenii!
Surprinzătoru-i o întâmplare
Când după ani de despărțire
Te întorci la loc de moștenire
Și ești în șoc, cazi în stupoare!...
Figuri întipărite-n minte
Sunt deformate într-un tipar...
Ce-am prevăzut, nu se dezminte;
Depindem toți de calendar...
Nici ce iubisem în liceu
Nu o revăd cu ochi de dor,
Nu o mai simt, nu mă-nfior...
Sunt trist, sunt dus, nu mai sunt eu.
"Back to the future" e real;
Privind la magazin în geam
Cu ochi cețoși mă-ntrezăream...
Einstein... e sigur, genial!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruleta
nu cer nimic
decât o lumânare să îmi pui
la căpătâi
când treci prin colbul vieții
aici, la margine de drum
atât îți cer, atât îți spui
spațiul e pustiu și gol
stau în întunericul lumii
nu cer nimic decât un spațiu pur
e negură azi
în mine, în jur
mâine va fi la fel, nu...
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții...
lumea asta, o ruletă rusească
în viață a rămas doar glonțul
de ce disper
azi doar mângâi o umbră
în albul imaculat al timpului
ce a fost sau totul
e un simulacru murdar
de gânduri rătăcite, strivite
de goale cuvinte,
multe nepotrivite
ce să cer, ce să mai sper
țip
într-o ultimă rugăminte
priviți-mă în față, când trageți
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!