Rondel pentru muribunzi

Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veşniciei zare.

Iar ca pietre funerare
Le aştern frunze de nuc
Şi aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viaţă mai apuc

Le aprind o lumânare.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din drumul lor de zi cu zi, oamenii se abat şi aprind o lumânare, apoi se pierd în mocirla cotidiană. Aceşti oameni ştiu foarte puţin despre Dumnezeu, nu au timp să-I dedice, mulţi sunt confuzi, şi totuşi aprind o lumânare în biserică, expresie a lumii nevăzute din ei înşişi.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Ziua Morţilor

De Ziua Morţilor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare
Şi cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.

Pentru suflete în nemurire
Şi cereasca îndurare,
De Ziua Morţlor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare...

Lumini mii ard pe altare
În linişte de mănăstire,
Suntem plini de mulţumire
Amestecată cu-ntristare,

De Ziua Morţilor în cimitire.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt vinovat în ideea că n-am ştiut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai o lumânare, lumina nu se va aprinde mai puternic dacă ţi-o aprind eu de la a mea.

citat din Steven Tyler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconciliere

Cu soacră-mea mă am pe bune
Şi n-am de rău nimic a spune.
Când merg la ea, îi duc o floare
Şi-i mai aprind şi-o lumânare.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea (În memoria lor, Mica si Ticu, părinţi ai unui drag prieten)

Lumina vie a lumânării mi-aduce-n suflet ploi fierbinţi,
Cenuşa timpului trecut îmi arde dorul de părinţi.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de ei si sa îi am aici, cu mine.
Mi-e dor să-i văd, să-i simt alături, să facem planuri pentru mâine.
Ce-a mai rămas acum? O lumânare, un trup de ceară ce-l aprind smerit.
Mă rog lumina să le fie călăuză şi să-i îndrume către cer sfinţit.

Un gând fugar încearcă trist să-mi reclădească vise năruite.
Apăsătoare, negura le inconjoară, nimic nu va mai fi ca înainte.
Dragii mei duşi trimit calde rafale, exilul meu să–l risipească.
Exilul meu – lac ingheţat de vreme, nevrând căldură să primească.
În slava celor stinşi am să învăţ să retrăiesc, chiar dacă doare.
Am să învăţ pe cei ce vor urma cum să se roage şi s-aprind-o lumânare.

poezie de Dana Cristei (15 iunie 2012)
Adăugat de Dana Cristei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lina

Te-am siluit să urci Golgota
în fiecare zi, Iisuse,
căci am păcate grele,
ce sufletu-mi umbresc...
Dar azi, de Înviere,
aprind cu umlinţă
un muc de lumânare...
Ca nu cumva în negura
nevredniciei mele,
să treci pe lângă mine,
să nu mă miluieşti...

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de Sonia Teodorescu Potoceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pai de lumânare

M-am întors acasă după atâtia ani,
Cu greu am deschis poarta ruginită,
In ogradă nimeni nu m-asteaptă,
Doar copilăria, plânge, răstignită...

Am intrat in casă, poze învechite,
Mă privesc, cu drag, de pe pereti,
Am aprins lumina lămpii afumate,,
Ce mă-ntoarce, în timp, cu vreo şapte vieţi...

Lemnele trosnesc, vesele, în sobă,
A-nceput să ningă ca-n copilarie,
Anii ce-au trecut, parcă, nu mai sunt
Si mă simt din nou, veselă, zglobie...

Soarele răsare tot din râul Beica,
Mama nu mai e, nu mai e nici tata,
În grădină toate s-au uscat,
Nu pot scoate apă, nu mai e găleata...

Cu tristete-n suflet merg spre cimitir,
Pe fereastra casei nu e nicio floare,
Dar aprind, cu lacrimi de copil,
La mormânt, un pai de lumânare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an binecuvântat

Dragostea naşte aripi incolore
Ea da viaţa în timpurile noi
Luminează minţile şi cerul
Dă strălucire miraculosului cer
Desprind lumina ochilor tăi de mine
Pentru a putea adormi în liniştea îngerilor
Şi visez la o magie necunoscută a dreptăţii
Ancorata în magic destin.

Sunt stea călăuzită spre mângâiere
Aduc norii plini de vis, creez binecuvântări divine
Printre frunzele de vâsc aduc crenguţe de brad
Aprind o lumânare în noapte.
Lumina e singura lumină a risipitei dreptăţi
Ca să atingem magia nedreptăţii ancorate în steaua sărbătorilor celeste.
La mulţi ani, cu fericire, cu dreptate şi lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumânare nu îşi pierde nimic din strălucire atunci când aprinde o altă lumânare.

citat din James Keller
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

o lumânare
două cinci zece optzeci...
o lumânare

senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pascal

În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creştinii toţi aprind făclii,
E şi vestirea primăverii
Ce vine pentru morţi şi vii.

Adânca linişte-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Şi-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.

Mişca-tu-sa din temelii
Şi catacomba îngropării,
Precum şi credincioşii mii
Văzând miracolul ieşirii

În Noaptea Sfântă a-nvierii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu această lumânare...

Unde este lumină,
este speranţă.
Unde este simpatie,
acolo se află pace şi adevăr.
Crăciunul este timpul
pentru a sărbători oamenii speciali
din viaţa noastră.
Când, rătăcit, nu-mi găsesc drumul,
aprind o flacără.
Iar de Crăciun...
mă gândesc la tine.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu această lumânare

Unde este lumină,
este speranţă.
Unde este simpatie,
acolo se află pace şi adevăr.
Crăciunul este timpul
pentru a sărbători oamenii speciali
din viaţa noastră.
Când, rătăcit, nu-mi găsesc drumul,
aprind o flacără.
Iar de Crăciun...
mă gândesc la tine.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu pentru bunica

OMAGII PENTRU BUNICA

Pe ultimul drum îţi aştern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinţi le stropesc de jale,
Când despărţirea îmi dă reci fiori.

Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoţi cu zâmbete
Şi-i aşezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte şi gogoşi proaspete.

În loc de veci îţi aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ţi jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.

Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici şi nepoţei,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.

Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoţii ce-au fost norocoşi,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoşi!

Maria Filipoiu

3 mai 2019
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea mirării

tăcere ruptă-n două de-o parte şi de alta
cuvântul să răsune febril ecou în noapte
felinar de veghe ce luminează halta
trenul speranţelor vine la ora şapte.

iubirea-nsingurată stă pe peronul gării
pe banca lustruită stă un bagaj cu vise
steaua mea mă aşteaptă la marginea mirării
cerne strălucirea pe operele scrise.

îmi dă târcoale neagra melancolie
cu gânduri despre moarte şi infern
mai am de spus poveşti, încă sunt vie
şi-atunci m-agăţ de visul amplu, etern.

aprind o lumânare cu parfum de iasomie
teama de întuneric pe pământ o aştern.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!