N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn și de nicio compătimire, căci deși sunt cel mai decăzut om, mă simt totuși atât de puternic, atât de tare și de fioros. Căci sunt singurul om care trăiește fără speranță.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!

Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| daniel stanciu [din public] a spus pe 21 ianuarie 2011: |
| Camus ne recomanda exact acelasi lucru: absenta sperantei. Insa el e lipsit de convulsiile sentimentale (istericalele de "prostituata fara trotuare") ale filosofului roman. Lipsa de speranta a algerianului e un act de curaj. La Cioran e disperare, deci lamentatie si opusul barbatiei. |