Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Alexandra

Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă şi-acel fâşâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!

S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!

Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri şi păsări, voal din râu să-i ţeasă...
Dar cui? Şi pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?

Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din drumul lor de zi cu zi, oamenii se abat şi aprind o lumânare, apoi se pierd în mocirla cotidiană. Aceşti oameni ştiu foarte puţin despre Dumnezeu, nu au timp să-I dedice, mulţi sunt confuzi, şi totuşi aprind o lumânare în biserică, expresie a lumii nevăzute din ei înşişi.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, iubite...

Nu aş fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Şi replantat, crescând precum stejarii.

Acum, au muguri izbucniţi pe ramuri,
Boboci şi flori şi-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Şi mă trezesc de dor, ce grea povară!

Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe şi mă-nchin, e ziua-a şaptea

Şi zori-au răsărit după colină
Şi gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri şi boboci şi flori de zmeur!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru muribunzi

Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veşniciei zare.

Iar ca pietre funerare
Le aştern frunze de nuc
Şi aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viaţă mai apuc

Le aprind o lumânare.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea (În memoria lor, Mica si Ticu, părinţi ai unui drag prieten)

Lumina vie a lumânării mi-aduce-n suflet ploi fierbinţi,
Cenuşa timpului trecut îmi arde dorul de părinţi.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de ei si sa îi am aici, cu mine.
Mi-e dor să-i văd, să-i simt alături, să facem planuri pentru mâine.
Ce-a mai rămas acum? O lumânare, un trup de ceară ce-l aprind smerit.
Mă rog lumina să le fie călăuză şi să-i îndrume către cer sfinţit.

Un gând fugar încearcă trist să-mi reclădească vise năruite.
Apăsătoare, negura le inconjoară, nimic nu va mai fi ca înainte.
Dragii mei duşi trimit calde rafale, exilul meu să–l risipească.
Exilul meu – lac ingheţat de vreme, nevrând căldură să primească.
În slava celor stinşi am să învăţ să retrăiesc, chiar dacă doare.
Am să învăţ pe cei ce vor urma cum să se roage şi s-aprind-o lumânare.

poezie de Dana Cristei (15 iunie 2012)
Adăugat de Dana Cristei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag... ,,Şi macii plâng de dorul tău!"

(in memoriam poetului Valer Popean)

Săracă-i ziua asta şi confunză...
Să ştii că ţi-am aprins o lumânare,
Bat clopote şi liniştea refuză
Trosnetul de vreasc sub talpă, pe carare!

Că în colind 'ţi-e satul, drag prieten
Şi-n scârţâit de scrânciob, gust din lacrimi,
Să-mi povesteşti când vrei, cum e în Eden
Şi dacă-i verde viu şi nu sunt patimi!

Vezi? Înşeuează iarna-n rapsodie
Şi fulgii bat din pinteni să coboare,
Îngân în vers, frumoasa melodie,
,, Şi macii plâng de dorul tău" şi doare!

Azi a căzut şi ultima gutuie
Şi parcă nu mai este nicio vrajă,
O pasăre te simt cum în zbor suie,
Poet nepământean, în cer, de strajă!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel eminescian

Nostalgic scriu la lumânare
Şi ceara plânge-n scrisul meu;
Suspin şi-l cânt pe-acela care
A fost şi fi-va Prometeu.
...
O mică flacără e-n stare
S-amestece idei cu seu;
Nostalgic scriu la lumânare
Şi ceara plânge-n scrisul meu.
...
Un pâlpâit, o ezitare
Şi tot ce fac devine greu,
Pe cer LUCEAFĂRUL răsare
Sclipind duios în timp ce eu...
.................................
Nostalgic scriu la lumânare.

rondel de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei mame

Veniţi! Veniţi acasă cât încă mai trăiesc!
S-aude ruga mamei, la capătul de fir:
Atât cât pe pământ pot încă să păşesc
Şi, înainte de-a şti drumul spre Nadir,
O taină aş dori să vă împărtăşesc.

Veniţi mamă pe-acasă cât încă mai respir,
Cât ochiul prins sub cearcăn se poate bucura,
Degeaba mă veţi plânge la cruce-n cimitir,
Doar somnul veşnicinei puteţi a-mi tulbura
Şi-aprinde-o lumânare şi a stropi cu mir.

Veniţi acasă mamă cât n-o fi prea târziu,
Să vă arăt ce straie-s în cufărul de lemn!
Cănd fi-va despărţirea şi-n jur va fi pustiu
Iar dangătul de clopot va da şi el un semn,
Atunci, copiii mamei, să ştiţi că-i prea târziu!

Veniţi să mai vorbim de rost şi-orânduirea
Acelor creştineşti, să nu vorbească satul
Că n-aţi dat de pomană şi nu-mi e veşnicirea
În pace cu Hristos. Mi-ascultaţi, mamă, sfatul,
Puterile-mi slăbesc şi-aproape-i asfinţirea.

Şi nu v-am împărţit pământul şi nici casa,
(Ce-a mai rămas din ea, bătrână-i ca şi mine),
Copacii de la drum, cu-i va rămâne coasa...
Dar vreau să nu uitaţi, din pâinea de pe masă,
Celui sărac să-i daţi şi să creşteţi un câine!

poezie de Ionica Bandrabur din 101 paşi spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se duce să se roage sfântului, să-i ducă lumânare şi tămâie.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau o mamă!

Am bătut din poartă-n poartă
Şi-am cerut la fiecare
Cu-mprumut să-mi dea o mamă.
Dar n-am găsit îndurare.

Vreau o mamă cu-mprumut
Capu-n poală ei să pun.
Să plâng tot ce m-a durut,
Supărările să-i spun.

Vreau o mamă, cin' mi-o dă?
Să-i sărut mâna cea dreaptă,
Să m-alint în vocea-i caldă,
S-o mai strâng în braţe-odată.

Vreau o mamă ce mă cheamă
Să-mi sting dorul ce mă doare
Vreau o mamă să-i zic MAMĂ!
Cine-o are de vânzare?

Vreau o mamă de vândut
N-aş plăti-o cu bani grei.
Din suflet mi-aş da tribut
Şi-aş plăti-o-n anii mei!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem

Bătrânei clipe care moare,
Şi moare fără alinare,
O biată clipă călătoare,
Aprindeţi-i o lumânare
Şi de puteţi chema Salvare!

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regină Floare

Lăudaţi fie toţi pomii matlasaţi cu pânze fine!
Logofeti în cămăşi albe îmbrăcaţi de sărbătoare
I-am rugat să îţi aducă, sufletul să îţi aline,
Un puf alb de păpădie, să ţi-l lase la picioare.

I-am rugat, pe cap să-ţi pună că-i din curtea casei noastre,
Crenguţe de-arin cu ţurţuri să-ţi treacă dorul de noi
Şi, că eşti Regina Floare, mândra zărilor albastre
În loc de cercei de aur să-ţi aducă, doi trifoi.

Tot de la noi din grădină, un strop din mireama vie
A lalelei înflorite şi narciselor plăpânde,
A pământului putere umbra paşilor din glie
Unde ai crescut iubito şi cântat la cer colinde.

Să zburzi pân' aici cu gândul, s-auzi cum clopote bat...
Că de sărbătoarea ta, numelui ce-l porţi din faşă,
Azi, candela am aprins şi poarta am descuiat...
Am pus ramuri verzi de sălcii...,, la mulţi ani, Floare gingaşă!".

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o privighetoare pe pălărie

O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineaţa!
Când o deschide mândra
Pleoapa şi fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum şi fluturi

De dorul tău eu mă topesc
Fum şi fluturi fum în zbor
Zilele topite-mi curg de zor
Sufletul abia mi-l mai zăresc

Viaţă, în tine mă zvârcolesc
Trezită-n fum de lumânare
Încerc senzaţia de alinare
Cu ochi minţii caut să privesc

În jurul meu suflete întâlnesc
Şi văd ce rău sunt pedepsite
De Dumnezeu sunt ocrotire
M-am hotărât ca să trăiesc

Suflet, te-am întâlnit tăcut
Din ceara arsă, chip ceresc
Îmi dai puterea să plutesc
Zâmbesc că te-am cunoscut

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi eu, la tine, mamă...

N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie şi mai mult,
Să-mi găsesc copilăria şi salcâmii să-i ascult.

Cum mai ning peste morminte, aşezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele şi pe sufletul meu gol!

A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai şi Dumnezeu.

M-ai lăsat orfană, mamă, şi nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine şi în mine, ploaia strâng.

Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările şi vina, că nu ţi-am adus, azi, flori.

Trec secundele grăbite şi-mi mai fură câte-un an
Şi mă veştejeşte timpul cu surâsul lui viclean.

Şi m-aduce mai aproape de grădina-n care eşti.
Vin şi eu curând, la tine, dorul să mi-l linişteşti.

Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Şi de nu, te rog să-i dai

Veste că sosesc degrabă şi deşi nu m-a iubit,
Aş vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gagniuc va muri fără lumânare, din cauza unui precedent

La moartea lui fu mare supărare|;
Avea atâta spirt îngurgitat
Încât, când i-au aprins o lumânare,
În clipa următoare-a explodat.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir

Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta, eu ţi-am adus un trandafir.
Un trandafir, de-ăl roşu şi împupit,
E floarea, dragă mamă, ce ai iubit.

Şi ţi-am adus, măicuţa mea, şi–o lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce, că e sărbătoare.
Şi candela ţi-aprind încet, în taină,
Să nu-ţi perturb eu somnul, iubită mamă.

Şi chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine, mamă, am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochii–n lacrimi, mă aplec acum şi plâng,
Eu candela ţi-aprind avându-te mereu în gând.

poezie de Dorel Marin (18 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Tristă este azi pădurea
A rămas fără veşminte,
Eu sunt astăzi ca şi dânsa
Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună
Şi de friguri, şi de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară
Peste toţi copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie - bucuria
Şi iubirea renăscută!

Să alerg în nopţi cu rouă
Fericită şi desculţă,
Ea, să-şi capete frunzişul
Cucul să-i cânte de nuntă!

Să o-mbraci ca o mireasă
Cu veşmânt de albe flori;
Sufletul meu cu lumina
Răsăritului din noi.

poezie de Angelina Nădejde (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te colind pe tine, mamă

Şi te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină şi tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.

Eu mâna ţi-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot aşteptând a veni rândul
Poveştilor... până în zori.

Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Şi cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.

Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuţă!... iartă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!