Icoana
voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare
în mine toți copacii
sunt goi și înalți
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană
poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal

Votează! | Copiază!
| Costel Zăgan [din public] a spus pe 11 octombrie 2008: |
| O poezie gingașă ca un zefir. |
| lebada [din public] a spus pe 12 octombrie 2008: |
| Icoana este reprezentarea unei fiinte existente. Nu poate fi intuneric. Pana la final... o poezie plina de meditatie. |
| Andreea Roberta [din public] a spus pe 16 octombrie 2012: |
| Asta chiar e o poezie cu talc!! |