De pe Nistru dimineaţa

De pe Nistru dimineaţa
Soarele ridică ceaţa,
Şi adună plâns de stele
În privirea mamei mele.
Iarna trece-n primăvară,
Pe motiv să vină iară
Ea se face a uita
Tot omătu-n geana ta.
Cu aripa te-a atins,
Zborul timpului neprins.
Ţi-a lăsat pe faţă cute,
Semn al disperării mute.
Ai muncit iarna şi vara,
Singură ai dus povara,
Şi de-atâta bunătate
Dealul ţi se urcă-n spate

poezie de Olga Capatina
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iarna nu-i ca vara"

Iarna schi şi vara cros,
Amândouă-s de folos.
Iarna-i mai costisitoare:
Crosul cere doar... picioare.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Hazul anotimpurilor (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea migratoare

Vântul de primăvară
Te-a adus,
Vântul de toamnă
Te-a condus,
Ai petrecut vara
În miază-noapte,
Ai petrecut iarna
În maiză-zi.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând în tăcere

Iarna are un motiv pentru a veni,
gerul este ca o floare –
o floare are mireasma ei, iarna are câteva amintiri;
o ramură vestejită, subţire ca ceaţa străvezie,
perie în această după amiază fereastra-într-o singură trecere;
razele soarelui cad înfrigurate şi se sparg încet în cioburi.
E ca atunci când
aşteptând un oaspete să vorbească,
în tăcerea atentă,
îmi sorb ceaiul.

poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

Primăvara vrem să vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.

Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineaţă,
Totul s-a trezit la viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, dalba amazoană...

Oare, cine vine-n goană
Cu pas rece şi-apăsat?
Iarna, dalba amazoană
Pe-un mustang înaripat.
Luna fuge cam fricoasă
Ascunzându-se în nori,
Iară, iarna-mpărăteasă,
Regat face până-n zori.
Cheamă ai săi argaţi la sfat
Ca porunca-i să se-audă,
Vântul, ceaţa, au plecat
Fiind deja pe-a sa feudă.
Viscolul soseşte-n trombă
Şi-o priveşte ca vrăjit,
Un sărut îi dă pe gambă,
Apoi, pleacă-nvârtejit.
Iarna mândră-n jur priveşte
Prin văzduhul scânteios,
Că porunca se-mlineşte,
Iar regatu-i fabulos.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna e ca vara

Terra s-ancălzit ca para.
Toate cele prind viaţă,
Iarna este ca şi vara
Numai... pensiile-ngheaţă.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vântului

A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.

Ne era dor de soarele călduţ, de zefir,
de parfumul primelor flori...

A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva să strice fragedele petale,
Şi ne-a adus prospeţimea dimineţii de martie.

Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Ţopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit şi ne-a mângâiat cu razele sale...

Încet, încet, s-a furişat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.

În final sosi şi iarna, alungându-ne soarele,
Şi pe dată, totul fu de ghiaţă!
Iarna a devenit Imperiu, iar Crivăţul... Rege.

Dar las' că-i vine de hac iară,
Blânda Primăvară...

poezie de Crăiţa Moroieni (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Îngheţat

Pe lacul îngheţat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.

Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheaţa tare, în vis de iarnă
Cer şi lac, îngemănate
La orizont îmbrăţişate.

Ceaţa rece se ridică
De pe gheţuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Şi în loc, Soarele se ridică.

O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheaţa răcoroasă
Viaţa creşte, reînvie.

poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri

Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
şi-a intrat în drepturi

e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subţire
acoperit
şi zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere

ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheaţă
şi flori de omăt
într-o peliculă subţire de frig
pe fiecare înfăşurându-ne
cu gust de umbră
şi un subânţeles gust de secunde descojite
fiecare strigându-şi numele pe
aripa timpului
înrourat de priviri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi

azi e azi
e doar o zi
amintiri oprite într-o zi
vara păşesc în adâncimea vieţii
iarna mă cuibăresc obosit la polul opus
o singură zi
e doar o zi
în singurătatea timpului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare tot ce nu e românesc

Aplaudaţi!... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară ;
Mamele ne sunt demult ţărână şi vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuţi mai jos de jos, ne facem mai umili. Şi iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.

Pe mine nu m-aplaudaţi... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis şi moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii şi parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Şi moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărţitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism (Constelaţii Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicând principiul strămoşesc "vara - sanie şi iarna - caleaşcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, îşi cumpără sau îşi confecţionează iarna rochii din mătase, dantelă şi satin, iar vara - de catifea, stofă şi lână.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicând principiul strămoşesc "vara - sanie şi iarna - caleaşcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, îşi cumpără sau îşi confecţionează iarna rochii de catifea, stofă şi lână, iar vara - din mătase, dantelă şi satin.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim...

Nu-mi eşti aproape, deşi pari,
Prin ceaţa minţii mă strecor,
Revăd un flash şi apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.

Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele îngheţat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de aşteptat.

Inspir vapori de primăvară,
Prind în braţe raze reci,
Păşesc prin curte, este seară
Abia ai venit şi iară pleci.

Suntem ca soarele şi luna,
Unul vine şi altul pleacă,
Ca adevărul şi minciuna,
Lacrimi ude mă îneacă.

Se va-ncălzi iubito, în noi,
De iarna aspră să fugim,
Să-i dăm tristeţea înapoi
Şi apoi, din nou, să ne iubim.

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte
pentru ziua ta - o sumă simbolică,
certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.
zâmbetul cu care mă întâmpinai,
era una din marile mele bucurii dintr-un an.
"de ce-ai mai plecat de-acasă pe frigul ăsta,
nu vezi că e iarnă...
dar nouă nu ne place niciodată,
vara că e prea cald, iarna că e geroasă"...
şi astăzi voi cheltui banii strânşi şi astăzi va fi acelaşi frig,
doar iarna va fi alta.
îţi voi trimite darul meu pe cerşetorul
de la colţul străzii,
pe necunoscutul din drumul meu.
tu nu uita să zâmbeşti,
pentru că mă obişnuisem cu una
din marile mele bucurii dintr-un an...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Vreau să treacă primăvara,
Ducă-se ca toate cele
Şi să vină iarăşi vara...
Vara verişoarei mele!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă în agoră

iar o groază de minute
până când să vină somnul
tăinuit în vreun dom, nu-l
mai confund cu vreo virtute

ne-a furat criza din timp
a intrat molima-n bani
s-a umplut lumea de fani,
stresul face victime în olimp!

ne-am îmbolnăvit de-atâta vorbă
şi cantine populare,
fericit cine mai are
sufertaşul lui cu ciorbă!

un pahar de vin imploră
fiecare la o cină
însă cine e de vină
că e secetă-n agoră?

o fi ea viaţa frumoasă
după ce i-ai dat cu fard;
capra când este râioasă,
saltă coada peste gard!

vai de bietele minute
până când s-adorm din nou
dacă doar un biet stilou
ne-a lăsat pe faţă cute!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!