Stând în tăcere

Iarna are un motiv pentru a veni,
gerul este ca o floare –
o floare are mireasma ei, iarna are câteva amintiri;
o ramură vestejită, subţire ca ceaţa străvezie,
perie în această după amiază fereastra-într-o singură trecere;
razele soarelui cad înfrigurate şi se sparg încet în cioburi.
E ca atunci când
aşteptând un oaspete să vorbească,
în tăcerea atentă,
îmi sorb ceaiul.

poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dezgheţat

Lerui-ler floare de gheaţă

lerui-ler floare din vis

poate iarna mă dezvaţă

într-o floare m-a închis

Lerui-ler floare din vis

lerui-ler boboc de stea

cine oare te-a trimis

să răsai pe fruntea mea

Lerui-ler boboc de stea

poate iarna mă dezvaţă

poate iarna nu e (g)rea

lerui-ler floare de gheaţă

Lerui-ler floare din vis

hai în lumea mea pis-pis

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, tăcerea plânge morţii

în iarna uscată, roadele revoluţiei în direct
sunt amare,
Dumnezeu tuşeşte,
frigul face defrişări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morţii încleştaţi în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca şi cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un ţărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălţat altare
pentru zeii falşi
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost şi vor veni
singurătatea hrăneşte eroii,
faldul triumfal al revoluţiei furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precipitaţii

ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafaţă straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.

când iarna soseşte o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golaşi
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznaşi.

viscolul îngheaţă murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.

sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăţ că şi iarna trebuie s-o iubesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ! Femeie

In visul meu apari mereu. Mereu o floare,
Petale mari, culori încântătoare,
Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare,
Ai ochi strălucitori, ca razele de soare,
Şi… Fruntea-ncruntată când ai o supărare.

Tu, repede-ţi revii când simţi o desfătare,
Iar inima-ţi pulsează sacadat. Eşti... tot mai zâmbitoare
Când lumea te admiră cu prea multă ardoare
Şi adesea te compară, un crin, un trandafir,
Mândria Ta de… floare.

Mireasma florilor pentru sufletul tău: Femeie.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă hibernală

gerul a venit tocmai din Siberii
socot că are şi ceva bun în el
poate să nimicească viruşi, bacterii
gripa în spitale a făcut măcel.

gerul a îngheţat până şi guvernul
cu inimi de gheaţă zeii ne conduc
înseraţi în sânge înăspreşte sternul
pe un tărâm exotic aş vrea să mă duc.

iarna nebuloasă pătrunde prin călcâie
a îngheţat pământul cu mândre izvoare
storc nerăbdătoare sucul de lămâie
să îl completez la ceaiul de cicoare.

deschideţi poarta cerului să vină primăvara
un Soare amiabil să stăpânească ţara.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare a soarelui

Ochi galben mereu chemător
în rugă, aştepţi rănit
nordul anotimpului.

Clipă de clipă
scânteind în sufletul
lui Van Gogh,
tu, unică floare - floare a soarelui.

Ştiu, ai vrea
doar singură
soarele să-l cuprinzi
în lungă desfătare
veselindu-te.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimtamantul

Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga nu mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi doar tăcerea

Azi doar tăcerea să vorbească,
Şi-n zarva-i prea asurzitoare,
Buchetul anilor, în glastră,
Să-l punem, floare lângă floare...

În încăperea luminată,
Homeopatic şi divin,
Cu vaga luminiţă dată,
Doar de tăciunii din cămin,

În vechea casă, ce adună,
Noian de tandre amintiri,
Ce parc-ar năzui să spună,
Frânturi de stranii povestiri,

Să ne-amintim de vremea-n care,
Legaţi eram de-un jurământ,
Şi când pluteam prin lumea mare,
Un singur trup, un singur gând...

Eu să îţi mângâi părul nins,
Cu mâna vag înfiorată,
Să văd că-n ochi ţi s-a aprins,
Iubirea caldă de-altădată,

Tu să rosteşti cu glasul mut,
Cuvânt suav de mulţumire,
Pentru ştiut sau neştiut,
Prinos de tandră fericire...

Cu degetul arătător,,
Un semn să-mi faci, din întâmplare,
Să nu rănesc divinul zbor,
Cu vreun cuvânt rostit prea tare...

Să punem, floare lângă floare,
Buchetul anilor, în glastră,
Şi-n zarva-i prea asurzitoare,
Azi doar tăcerea să vorbească...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe Nistru dimineaţa

De pe Nistru dimineaţa
Soarele ridică ceaţa,
Şi adună plâns de stele
În privirea mamei mele.
Iarna trece-n primăvară,
Pe motiv să vină iară
Ea se face a uita
Tot omătu-n geana ta.
Cu aripa te-a atins,
Zborul timpului neprins.
Ţi-a lăsat pe faţă cute,
Semn al disperării mute.
Ai muncit iarna şi vara,
Singură ai dus povara,
Şi de-atâta bunătate
Dealul ţi se urcă-n spate

poezie de Olga Capatina
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei la aniversare

De la creştet la picioare
E superbă-a mea iubită,
De-o asemăn cu o floare...
Cu o floare vestejită.

epigramă de Mihai Haivas din Tangoul poantelor în pas de vals (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e aşteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluţe mii şi mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuţe pe cărări
Şi bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile şi le dezgheaţă
Şi devin iar plini de viaţă.
Aşa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom învinge iarna

O să se răzbune iarna, iubito!

Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.

Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.

Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenuşa în piele.

O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.

Ne vom înghesui unul în altul sub pene
şi ne vom sufla gândurile în piepturi.

Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom învinge iarna

O să se răzbune iarna, iubito!

Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.

Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.

Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenuşa în piele.

O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.

Ne vom înghesui unul în altul sub pene
şi ne vom sufla gândurile în piepturi.

Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna croşeta
cu razele soarelui
un pastel în zori.

haiku de Gheorghe Vicol (2012)
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeţii treceau şi rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimţită pâna atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar daca aveau câte ceva în mână, aruncau să ţină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndata alt bobocel şi, cât ai clipi, se desfacea. Si alţi drumeţi treceau, şi nu era unul să nu rupă câte o floare.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Trandafirul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am întâlnit pe aleile cerului, ne plimbam printre stele, iar florile raiului cădeau pe noi in ninsoare lină de iarna.
Zambeai, iar zambetilul tau aducea zorile.
Ochii tai aprindeau razele soarelui.
Trupul iti era îmbrăcat in albul norilor, in par aveai mireasma florilor.
Esti unica printre stele.
Buzele tale sopteau.. iubire.
Crescută din apa viselor, imi esti năluca pamanteana.
Te asteptam pe banca serilor târzii, prin ninsori de iarna rece veneai cu fulgii pustii.
Pasii iti călcau usor pe albastrul astrilor.
Veneai tandra, surâzând, printre flori de gheata alba.
Te asteptam in praf de stele, pe aleea viselor.

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună străvezie...

erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele

şi ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleaşi şoapte:
- închide-mă în colivie

o rândunea în colivie?!
tu ştii, dacă-i închisă moare
- ba nu, era aşa de vie
şi brusc sa transformat în floare

şi ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie

şi ţi-a răspuns că nu mai doare
şi tu-ai crezut ca-ntodeauna
- ba nu, am înţeles că moare
in mine străvezie Luna...

poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdreanţă şi os

Razele soarelui au gonit către noi
cu milioane de kilometri pe oră.
Iar acum când au atins podeaua duşumelei
se târăsc mai încet decât un filozof,
insinuând o baltă de lumină
cu forme schimbătoare ca acele ale unei amoebe;
se caţără pe uşă
ca şi cum le-ar fi teamă să nu cadă.

Peste câteva clipe se vor refleca pe această pagină,
asaltând-o până când va deveni de necitit. O să trag perdeaua
într-o parte. O să scurtez cu câţiva metri milioanele de kilometri
şi, croitor al universului, voi sta liniştit
peticindu-mi cele câteva zdrenţe de zile rămase.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa se ducea în fiecare zi la cimitir şi plângea amar la mormântul maică-sii. Când veni iarna, zăpada se aşternu ca o maramă albă peste mormânt, iar în primăvară, când razele soarelui o topiră, omul îşi luă altă nevastă. Femeia asta de-a doua îşi aduse în casă cele două fete pe care le avea. Fetele, nu-i vorbă, erau frumoase, dar pe cât de luminos le era chipul, pe atât de întunecat şi plin de răutate le era sufletul. Pentru fata cea vitregă începură a curge, de-aci înainte, zile pline de amărăciune.

Fraţii Grimm în Cenuşăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!