Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri

Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
şi-a intrat în drepturi

e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subţire
acoperit
şi zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere

ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheaţă
şi flori de omăt
într-o peliculă subţire de frig
pe fiecare înfăşurându-ne
cu gust de umbră
şi un subânţeles gust de secunde descojite
fiecare strigându-şi numele pe
aripa timpului
înrourat de priviri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale

cu flori de raze
soarele ne zâmbeşte
iar cerul
ne împleteşte pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului

ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschişi
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie aşternut sau
în ochii umbrei

idee
flori
cuvinte
versuri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcoduşii
şi pomii timpurii
îmbracă ţara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

şi-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieţii acesteia în chip de floare

curând
bureţii de spin
îşi vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveşmântaţi
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc aşteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de frig

flori de frig acum plutesc
şi în aer şi-n priviri
să nu stai să nu te miri
cum în ochi îţi strălucesc

toţi copacii azi sunt goi
chiar şi pomii din grădină
deşi bine-n rădăcină
stau cu toţii pe la noi

s-a-mbrăcat în frig azi totul
şi umblarea şi privirea
de mai dăinue-amintirea
şi ne mângâie cu botul

prin oraş se ţes doar paşi
umblete mereu în fugă
şi cu mersu până-n dungă
alături să nu te laşi

căci e aproape sărbătoarea
naşterii azi Lui Hristos
Prinţul Sfânt cel mai frumos
ce ne oferă azi salvarea

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mers ascuns în cuvinte până poezia-nfloreşte cu numele tău

Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi şi lumină

cernut
aici timpul
înfloreşte cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale

doar
cuvintele ne sunt la îndemână şi
fiecare ne lăsăm coloraţi
de
zâmbetul timpului ce aşa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nfloreşte cu numele tău
în
ochii cusuţi cu ciocolată
alături
de mugurii taină

poezie de Ioan Daniel Bălan (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori pe degetele timpului

cum ai călca
peste frânturi
de
clipe sfărâmate
calc
străjuindu-ţi privirea
pe
palmele vremii
nesăţioase
de aţi umple
fiinţa
cu flori de aer
picurând
pe
pervazul amintirii

în flori
cu priviri înflorite
ni
s-au prefăcut clipele
inundate
cu paşii tăi
amesecaţi
cu fiecare trecere
în parte

vise
flori
pe
degetele timpului
16-01-2022 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirile ca florile ne ard

Ne-a înflorit timpul în
palme
şi privirile ca florile ne ard
printre atâtea cuvinte ce ni se
aştern la picioare
gata doar
de a fi culese pe prima pagină a zâmbetului tău

nu vezi
a înflorit poezia
urmărind mugurii aceştie de cuvinte
şi fiecare idee
sosită abia

şi timpul
la fiecare ne încape în
buzunarul de la cămaşă
când călcăm pe ziare
ticsite de cuvinte
ca un borcan de
dulceaţă de cuvinte amestecate
cu priviri
ce-ţi mângâie sufletul şi inima

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iarnă

Ceva s-a-ntâmplat cu ferestrele noastre-îngheţate.
Geamurile s-au acoperit de flori minunate.
Pojghiţa de gheaţă ceva mai groasă jos,
Tulpini şi frunze ascunde în corpul ei lucios
În vârful tulpinilor, muguri mari de albăstrele,
Maci de câmp, flori de borangic, lalele.
Toate au înflorit deja, în ciuda iernii grele.
Nu se tem de frig, cum lumea se teme.
Chiar dacă vara capetele-şi ridică spre lumină,
Acum se roagă ca frigul mai mare să vină.
Pentru că în noapte le-a picta chiar gerul,
Şi terminându-şi opera el şi-a ascuns penelul.

poezie de Bernadeta Krawiec, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o umbră-ntr-un pahar

liniştea
mai picură pe afară
a-ncetat să bată vântul
şi pe geam
mă uit eu iară
cât de scump este pământul
chiar
cu pomi lipsiţi de frunze
şi cu flori de frig mai blânde
fără
lacrimi şi omăt
căci omătul
s-a topit în cluj
nu mai este nicăieri
nu este decât un vis
ca o umbră-ntr-un pahar
de idei ce azi le pui
să te aştepte-n buzunar
de pe drumul nimănui
când revii cu
pasul rar

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheaţă,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăşi se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
şi toamna tremura de frig,
sub streşini păsări se adună,
pe jos e alb ca ţipirig

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trotuar printre ochii albaştri

Strigătul timpului
din
palmele tale
când vântul se plimbă
înaintea ta pe trotuar printre ochii albaştri
ai atâtor trecători
inclusiv
pe la
trecerile de pietoni de pe străzile Mănăşturului
ni se inserează în sufletele noastre
amplificându-ne şi mersul
şi văzul până în umbră

în straturi
ni se
desfac cuvintele
cu aceiaşi privire a fiecărei secunde
ce ne măsoară trotuarul cu paşii făcuţi

albastre ni se prefac cuvintele
în pahare de aer colorate cu
zâmbetul tău
când vântul ne ia
pe dinăuntru luminându-ne cu gingăşia cuvintelor tale
izvoare
doar cu imaginaţia culese dintre
atâtea flori de pe aripile timpului ce încă ne surâde
într-o floare de simţuri înăscute

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea ploii

locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu paşi peste ape
cu ochi şi idei
în zbor şi-n surâs
palmă
între mine şi drum

picură
floarea şi umbra
mersul şi zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
şi picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt şi un cuvânt închis într-un cerc
de paşi
din miezul Ogrădesei

aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
şi o altă umbră

rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învăţat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veşnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi înfloriţi

e frig
şi ninge cu
priviri
cu paşi modelaţi
de
chipul iernii ce
va să vină pe
palmele vântului
oprit
între mine şi tine

ne-au înflorit
paşii
între ochi
şi mersul tău
colorat
cu
privirile vremii
acesteia îngheţate
pe
palma ta cea stângă
04-12-2021 Ad. Gilău

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb e totu-n Mănăştur

iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănăşturul
şi zăpada s-a întins
de acoperă acum totul

căci pe străzi şi pe alei
un strat alb se odihneşte
de-ţi tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l priveşte

peste tot e alb frumos
şi pe stradă — printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni — nu pe alocuri

nu e frig ca altădată
ger aprig şi nepătruns
apa când era-ngheţată
pe vale şi-n jos şi-n sus

la Bogata când eram
în a mea copilărie
şi pe gheaţă mă dădeam
amintire încă-i vie

acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci

căci acum prin Mănăştur
zăpada parcă-ţi surâde
cu-al ei chip curat şi pur
în palme când te cuprinde

nu mai e un frig cumplit
mâinile să ţi le-ngheţe
şi cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre

e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îţi cară
tot ce azi ai cumpărat

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţe şi flori de gheaţă...

De mă cauţi azi în dansul frunzelor,
să ştii că nu mai sunt acolo,
sunt la un pas de inima ta
şi deja a venit iarna
cu steluţe şi flori de ghiaţă!
De ţi-e dor şi aştepţi
să revin din locul întunecat,
eu cred că deja sunt în mintea ta...!
De-ţi doreşti să mai fim,
un suflet şi să rămânem mereu,
pictează în fiecare zi,
cu mine un tablou,
cu dorul din sufletul tău!
Agaţă-l undeva la tine pe perete,
ca pe-o icoană sfântă,
şi rămâi frumosul nebun,
dintr-o privelişte cu zăpadă, steluţe şi flori de gheaţă!

poezie de Eugenia Calancea (24 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăşi
viaţa pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie şi ochii şi faţa
înviorându-ne fiinţele
cu mireasma aceast-a păşunii şi
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
şi-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mişcare
pe
degetele vântului
inundându-I şi ochii uneori

aici
romantismul
îţi scaldă fiinţa pe treptele Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Păşunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă cu ochii tăi pe munţi de safir

deasupra
nori
dedesupt
zâmbetul
înflorit în culoarea zilei
până în
piatra tăcerii

ne plouă
cu ochii tăi încercuiţi
de stropi de lumină
timp necesar

piatra
îşi cântă cântecul iluzoriu
pe
munţi de safir

perlă
şi glas între ape

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cristal în vitrinele ochilor tăi

cu flori şi
o ciupercă de raze
ne înveşmântă
primăvara aceasta
pe
aripile ochilor tăi
asigurându-ne
liberul acces
la
cumpăna izvoarelor

picurii
îmbrăcaţi în roua chemării
nu întârzie să apară
creionând ziua
cu flori de cristal
până-n vitrinele ochilor tăi

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraji rotunjiţi cu cerbi de lumină

noaptea
ne înfloreşte iar
fluturând numele tău
în picurii absenţi ai nopţii
însă plini
de culori în chipurile acestea înflorite pe
obrajii rotunjiţi ai aerului cu cerbi de lumină
când noaptea întreagă e un surâs colorat până în dungă

oglinda timpului
îmi înveşmântă ochii şi zâmbetul deschis
în licoarea cuvintelor tale
mireasmă şi umbră
cernută în
umbră

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe palmele uimirii

ce frumoasă
este iarna
cu fulgi albi din cer ce vin
să-ţi
albească astăzi haina
şi
s-o facă un dalb crin

cu
steluţe albe albe
totul
este transformat
chiar şi câmpul
e-mbrăcat
şi atâtea trotuare
prin oraş

ninge ninge
vin din cer
flori
steluţe ca un vis
cad pe palmele uimirii
soli fiind
doar ai iubirii
dintre cer
azi şi pământ
împletite cu mireasma
frigului
scăldat în frig

poezie de Ioan Daniel Bălan (11 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!