Gând de primăvară

Vreau să treacă primăvara,
Ducă-se ca toate cele
Şi să vină iarăşi vara...
Vara verişoarei mele!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întoarce iarăşi vara

Se întoarce iarăşi vara,
A uitat să mă sărute,
Nu pleca ea cu povara
Sentimentelor pierdute.

De din zori şi până seara,
Cu căldură şi cu soare,
Se întoarce iarăşi vara
Că-i sunt drag, aşa se pare.

Îmi fac planuri la Amara
Să-mi tratez arsuri de burtă
Şi-apoi merg la Mărioara
Să-i fac o vizită scurtă

Că se-ntoarce iarăşi vara.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna e ca vara

Terra s-ancălzit ca para.
Toate cele prind viaţă,
Iarna este ca şi vara
Numai... pensiile-ngheaţă.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Anul ăsta vreau ca "vara"
Să fie cât mai răcoroasă,
Leit cu "verişoara" Mara,
Să fie dulce şi frumoasă.

epigramă de Paul Constantin (26 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste

poezie de Virginia Carianopol
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vara din tine (Poeziei)

În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.

În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.

În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.

În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.

În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defrişări

Iarna, cu securile
Au tăiat pădurile,
Vara fac o mutră sumbră,
Că n-au unde sta la umbră.

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să treacă iarna sumbră!
Vreau să vină primăvara!
Să mai odihnesc la umbră,
după ce cutreier ţara.

catren de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare

Vara toată-i un remediu,
Excluzând vreun artificiu:
Intră soţii în concediu
Şi bunicii în serviciu.

epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

După vara fierbinte

- Ce faci, tu? Ai fost la mare?
Te-ai bronzat!... - O, m-am prăjit
Şi cu preţul la mâncare
Şi cu cel de la dormit!

epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia aştept să vină vara!

Abia aştept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
Să mă cuprindă-n braţe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.
Iar tu să îmi zâmbeşti duios din ochi albaştri de ciocoare
Şi să mă iei apoi de mână, să ne-azvârlim de-ndată-n mare,
Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aştept mereu.
Să mă scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare
Şi fericită eu să strig:,, Doamne, ce bine e la mare!"
Abia aştept să vină vara şi, zilnic, tu să îmi zâmbeşti,
Să ne-alintăm ca doi copii şi-acsă-apoi să mă–nsoţeşti
Şi-n starea de euforie să-mi uit tristeţea şi destinul,
Să spintecăm azurul mării şi în pahar să turnăm vinul.

sonet de Georgeta Nedelcu
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii grăbite

Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte,
Calcă-n picioare primăvara,
Se-apropie nu se dezminte.

Prea repede-a sosit povara,
Nu ne-am dorit-o dinainte,
Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte.

Nici de-astă dată nu-i cuminte,
În vâlvătăi aprinde para,
Grăbit-ar vrea să se prezinte,
Ne abureşte şi ne minte,
Încinsă-i la călcâie vara.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică de fier

"Vara vine, vara trece,
Stau guvernele să cadă,
Eu rămân, la toate, rece!"
Zise... Omul de zăpadă.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit odată... vara

Am iubit odată, vara
Cu noianul ei de fluturi
Ce cu verdele-i din suflet
Creştea multe începuturi.

Am iubit odată, vara
Ce la focu-i mă-ncălzea
Când îmi întindea ciorchinii
Şi o stea îmi promitea.

Am iubit odată, vara
Cu al ei izvor curat.
N-am să mai găsesc, în viaţă,
Apa-aceea niciodat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru anotimpuri

Ce bine, Doamne-ai împărţit egal întregul an!
Eu sunt printre acei ce Te elogiază,
Nu pentru că-aş avea o minte mai vitează,
Dar patru anotimpuri îţi vădesc divinul plan.

Începi cu primăvara, care propulsează
Potop de clorofilă-n tot ce este vegetal,
Ca vara să contribuie l-al toamnei rod bălan,
Să aibă omul trai plăcut şi mai de vază,

Când iarna cu zăpezi ne calcă şi ea ţara;
Din toatele sezoane, unul nu-i în dungă!

Dar... de ar fi un pic mai lungi, şi primăvara
Şi vara, toamna, iarna chiar, de-ar fi mai lungă,

Mai câştigaţi am fi, mai plină-ar fi cămara,
Of Doamne, anul Tău, mai-mai să nu ne-ajungă!...

poezie de Corin Bianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pensionarului

Când codrul prinde iarăşi viaţă
Şi-i zumzet, murmur, tril, verdeaţă,
Să i se-ofere mărţişoare
Şi pensie mulţumitoare!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să-ntindem hora mare

Hai să-ntindem hora mare
Din Hotin pân' la Focşani,
Din Tighina-n Satu Mare
Şi din Borşa-n Drăgăşani.

Piară cei ce îşi vând ţara,
Trădători spurcaţi la rele,
Să nu-i mai apuce vara,
Ducă-se în toate cele.

Neamul nostru e în stare,
Fără cei ce ne hulesc,
Să aducă-ntre hotare
Tot pământul românesc.

Hai să fim, ce ştiu cu toţii
De milenii, daci stăpâni,
Să dăm jos cu mafioţii
Ce-au uitat, a fi, români.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă vacanƫă

Începe întotdeauna vara,
de ziua ta.
Am vrut să schimb anotimpul,
dar vara începe în continuare,
de ziua ta.

Ai vrut să mutăm vacanta,
anul acesta, de ziua mea,
dar vara n-a ştiut şi-a început
de ziua ta.

E cu sau fără voia ta,
un fel de simbioză vara
între o fiinƫă cum eşti tu
şi anotimpul cu acest atu.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare,vara

Adormim, fiecare-n culcusul lui, seara,
Nestiind soarta noastra ce-aduce, de maine,
Ne-ascunde o taina, in noaptea de veghe, vara.

Ne trezim amandoi dintr-un vis, senzitivi,
Te intreb cine esti, ma intrebi cine sunt,
Ne-ncanta cu-n zambet sagalnic, in zori, vara.

Mainile noastre desprinse se-ntind,
Spre alte taramuri, uitand ce am fost.
Ne-alunga, jelind spre-nserare, vara.

Suntem doua suflete-aparte-n neant,
Nestiutori ratacim printre raze de sori,
Ne cheama cu iubire-napoi, vara.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!