Bântuit

Scriind...
Iar se transformă cerneala-n sânge
Iarăşi o aud cum plange
Din nou o mână atinge
Marginea patului meu

Bolborosind...
Rugăciuni fără vreo noimă
Tot scufundându-mă în spaimă
Încerc să îmi găsesc scăparea
La asa zisul Tată al meu

O văd...
Sfioasă mă priveşte-n taină
O umbra ca o veche haină
Silueta inaltă din alte vremi
Rătăcind in necunoscut.

poezie de Alin Ojog (9 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept de-o săptămână

Ia-mă uşor de mână
Şi inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.

Cutează şi mă poartă
Spre veşnicii deschise,
Iubiri, noroc şi soartă,
Răstoarnă-le din vise.

Păstrează-mă lipită
De trupu-ţi ca o taină,
Ce arde şi palpită
Abil ieşind din haină.

Ia-mă uşor de mână
Si inima-mi atinge,
Aştept de-o săptămână
Uitările... a plânge.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine pe buze

purtai o brăţară de nisip
pe o gleznă
pe cealaltă un sărut
rătăcit
la gât purtai legământul nostru
încuiat într-o pasăre

uneori voiai să te contopeşti cu frunzele
alteori cu lupii
eu îţi urmăream dansul
prin ceaţa neînţeleasă
şi cum te îndreptai spre frig
fără a-mi mai putea recunoaşte
umbra privindu-mă în ochi
peste umăr

şi atunci când îţi mai deschideai
pleoapele albastre să vezi
cum se apropie nordul
de marginea patului
eu îmi ridicam genunchii la gură
tremurând de spaimă
să nu-ţi fie frig la toamnă
goală în aşternuturi
fără mine
pe buze

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul iubitei

Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aş vrea să îţi mai văd,
Înfăţişarea iară.

Să ieşi de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă priveşti îndelung,
Să-mi tulburi iarăşi gândul.

Veşmintele-ţi din ceaţă,
Ce rup liniştea nopţii
S-atingă iar cărarea,
Acestui ţinut al morţii.

Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii şi plângi,
Căindu-te amarnic.

Ai fost şi vei rămâne,
A mea împărăteasă
O frumuseţe rară,
Din alte lumi culeasă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt oamenii fără iubire? Carcase goale rătăcind în lume fără noimă...

Nataşa Alina Culea în Marat (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu şi umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mişcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Creşte în sânge şi în oase,
În carne, mă ţine-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra şi gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Şi umbra mea, cea ideală!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea iubeşte alte femei

iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
îmi simt braţele rupte
aşezate la marginea patului
l-aş atinge
până la suflet
dar el iubeşte femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieţi
să-l ademenească
şi încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
eu caut să trec
din viaţa mea
în viaţa lor
şi mă întorc învinsă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem de mamă

De vei veni la uşa mea
De vei atinge în drum vreo floare
Tu vei pieri fără să ştii
Ca demonii în neagra zare.

Îţi tulbur gândurile seci
Şi inima ce stă să zboare
Ca-n nopţile cu vânturi reci
Să devii una dintre fiare.

Îmi vei rosti numele-n foc
Să-mi ardă sufletul mocnit
Să fiu cu tine-n acel loc
În care timpul sa oprit.

M-ai blestemat să nu mai văd
Esenţa frumosului timp
Să nu pot şti şi să nu cred
Că mai există anotimp.

Dar n-o să uit că mi-ai fost mamă
Chiar dacă tu m-ai blestemat
Mă uit la poza ta din ramă
Mi-e greu să cred că ai plecat.

poezie de Alin Ojog (26 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suglet sfânt

Târziu în miez de noapte
Când luna e la pândă
Când lupii toţi visează
O lume doar a lor,
Noi îţi atingem chipul
Să poţi avea un zâmbet
Să vadă-n tine toţi
Un om nemuritor.

Tu eşti al nostru frate
Şi vrem să fii ca noi
Îţi oferim destinul
Curat ca si un nor
Suntem fiii luminii
Trimişi de Împăratul
Care ne este Tată
Şi-un zeu preaiubitor.

Îmbracă-ţi a ta haină
Şi-apucă-mă de mână
Să-ti arătăm regatul
În care vei veni
Te v-om purta pe braţe
Pe flori culese-n zori
Prin locuri mii la care
Nici nu te poţi gândi.

Vei fi ca noi o stea
Ce luminează codrii
Vei fi un magic scut
În zile cu furtună
Vei da-napoi naturii
Tot ce-a pierdut în timp
Pământul căpătând
O lume mult mai bună.

poezie de Alin Ojog (16 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulă

al nefiinţei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
şi să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
aceloraşi nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
şi-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
ciopleşti un fir de dragoste subţire
ce-l poţi tăia uşor, de obicei

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o umbră

mă aşez pe podea cu visele răspândite
între nopţile tale
şi
degetele îţi alunecă uşor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respiraţia mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
şi mă predau
carne şi sânge
noapte de noapte
amestecând respiraţia mea
cu degetele tale subţiri
ce alunecă uşor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă aşez pe podea
degetele tale subţiri
alunecă uşor la marginea patului
între vis şi adevărul
ce se pierde
prin întuneric

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Crăciunului

Sfinţii Crăciunului
autor: Alin Ojog

Aş vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiţi, creştini mult preaiubiţi
De Cel ce v-a dat viaţă, ce tot vă ţine-n ceaţă
Să vă găsiţi cărarea, să vă scăldaţi in marea
Plină cu preţioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeţi cu sete să culegeţi
Pierzând chemarea Lui, blândeţea Fiului
Cântând cu toţii-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniţi în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naşte nu vă va recunoaşte
Veţi fi doar praf în vant, o mână de pământ.

poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haină strâmtă

Cu Dumnezeu de mână prin oraş
O fată se plimba fără să ştie
Că Dumnezeu e cel mai drăgălaş,
Copil, Băiat, Bărbat... ce-o fi să fie.

Cu Dumnezeu la tine la picioare
Te crezi nefericită şi te rogi
Să nu rămâi de-a pururi fată mare
Şi dai un ban la orbi şi la ologi.

Cu Dumnezeu de vorbă şi de taină
Chiar azi ai stat, şi nici n-ai bănuit
Că sub acea puţin cam strâmtă haină
Se-ascunde visul tău nemărginit.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notă scrisă de mână

Am hotărât să-ţi scriu
cu mâna mea atât de reală,
folosind o tastatură virtuală.

Încerc să-mi explic
cât de aproape am fost,
când lumea părea fără rost.

Îţi trimit mesaje virtuale scurte
dar tu priveşti indiferentă,
semnalul de alarmă aparentă.

Încerc să te înţeleg
adulmec murmur de sentimente,
savurez iluzii aproape perfecte.

În ultima notă de mână
am să-ţi propun evadarea din lumea reală,
într-o scurtă dar nelimitată poveste virtuală.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclav în epidaur

în epidaur sclavul centaur
frunza de laur dusă de plaur
umbra vibrează prinsă-n caiele
către amiază praful de stele
trupul străbate pe catalige
lumi sidefate zeul atinge
frica albastră necumpănită
cade salmastră veghea tihnită
ochii de aur fără o mână
jertfa de taur lângă fântână
sclavul să poarte fierul ce strânge
stinghera moarte foşnind în sânge

foşnind în sânge stinghera moarte
fierul ce strânge sclavul să poarte
lângă fântână jertfa de taur
fără o mână ochii de aur
veghea tihnită cade salmastră
necumpănită frica albastră
zeul atinge lumi sidefate
pe catalige trupul străbate
praful de stele către amiază
prinsă-n caiele umbra vibrează
dusă de plaur frunza de laur
sclavul centaur în epidaur

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit grabnic

Sfârşit grabnic
Alin Ojog

Când arme vor urla la uşa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.

Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morţi prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpiţelor de fân.

Pământul va urla în ploaia de gloanţe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanţe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.

Sub pumnul ca de fier al liniei duşmane
V-om sta captivi decenii, sfârşindu-ne
încet
Cădea-vor mii de steaguri şi sute de coroane
Poporul rămânând un inutil tapet.

poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea sfioasă...

Trecea sfioasă, pe la poarta mea,
Aproape zilnic şi de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Şi-apoi, încet, încet se-ndepărta...

Şi zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să ştim,
C-am fost sortiţi, în taină să iubim...

... Şi i-am ieşit în cale,-ntr-un sfârşit,
Şi tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu braţul, mijlocul fragil,
Înfiorat şi eu, ca un copil...

Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă şi ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a şoptit...

... Azi e nevasta mea, de-atâţia ani,
Nu mai zburdăm pe câmp, ca doi cârlani...
Se scurg şi ani şi zile, pas cu pas, -
Tot cuibărită-n suflet mi-a rămas...

Clepsidra vremii-aproape s-a sfârşit,
Ne-a-mbătrânit şi ne-a încărunţit,
Vom adormi curând, îmbrăţişaţi,
De umbra amintirii legănaţi...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda de şoc

Da! Găsesc că îmi stă bine cu o pălărie
cu boruri din fontă de nuc
fără pană de melc dar înceată
ca iubita unui haiduc.
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o mănuşă
din pielea mea asprită de pământ
fără frică
să mângâi
un cuvânt cu un alt cuvânt.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu părul pe păr adormit
să mă tragi de el când îţi vine
şi nu am venit.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu mine
la aşa depărtare
aproape de tine.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe feluri de a scăpa de responsabilitate. Există scăparea în moarte, scăparea în boală, şi în cele din urmă scăparea în prostie.

citat din Arthur Schnitzler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Şi-aşa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Anonim pe deplin
În ţara nimănui
Fără nici o noimă
Pe tărâmul dezolării
Cu idei diforme
Prin haosul necunoaşterii
Cu retorica interzisă
Şi metafizica zdruncinată
Mai emite în van
Doar interjecţii sterpe
Rătăcind în absolut.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!