Notă scrisă de mână

Am hotărât să-ţi scriu
cu mâna mea atât de reală,
folosind o tastatură virtuală.

Încerc să-mi explic
cât de aproape am fost,
când lumea părea fără rost.

Îţi trimit mesaje virtuale scurte
dar tu priveşti indiferentă,
semnalul de alarmă aparentă.

Încerc să te înţeleg
adulmec murmur de sentimente,
savurez iluzii aproape perfecte.

În ultima notă de mână
am să-ţi propun evadarea din lumea reală,
într-o scurtă dar nelimitată poveste virtuală.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întâlnim cu mai mulţi oameni în lumea virtuală decât în cea reală, avem o intensă viaţă socială virtuală, în realitate am murit de mult.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realităţi alternative

Dintr-o lume întâmplătoare
când cu ploaie, când cu soare,
când nu plouă dar prea ninge,
când îngheaţă şi se plânge,
îţi propun o evadare,
într-o lume doar cu soare.
virtuală, aproape imaginară
pentru-o clipă, poate două,
poate-o viaţă, poate nouă,
realitate de ocazie,
Eu cu tine într-o poză.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai reali, în lumea virtuală... Şi tot mai virtuali, în lumea reală...

antimetabolă de Andrei Ş.L. Evelin (2017)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduţi

Tot mai reali în lumea virtuală
Şi mai prezenţi în propria absenţă,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire şi-ntr-o falsă existenţă.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol şi banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simţurile noastre-au amorţit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Şi ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
Ne-am exilat în lumea virtuală
Uitând să mai simţim că altă dat',
Am rătăcit emoţia reală
Şi bucuria de-a trăi cu-adevărat...

poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict

Puteţi să râdeţi, voi,
generaţii noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinţi,
de tradiţii,
de jocurile copiilor naivi şi cuminţi,
sunt pierdut.

Încerc să înţeleg
nerăbdarea şi graba.
Încerc să descifrez
noutăţile lumii voastre
superficiale şi terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.

Dar voi?
Voi ce efort faceţi
ca să-mi înţelegeţi
timiditatea,
nesiguranţa, neputinţa
de a ingera brusc
noutatea,
de a renunţa la sentimente,
la lumea mea
cu erori şi victorii discrete?
V-aţi gândit?
N-aveţi timp.
Timpul e prea grăbit!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea vorbelor netraduse

În semiîntunericul
dintr-o speluncă,
în iz de vorbe greu de înţeles,
încerc să-mi savurez cafeaua
servită într-o ceaşcă ciobită.
În jur, înceţoşaţi,
oameni ciudaţi
se joacă de-a aruncatul
cu vorbe netraduse încă.
Ei se înţeleg unul pe celălalt
şi nu le pasă că vorbele lor
nu sunt auzite.
Aprind o ţigară şi intru,
dezinvolt,
în ceaţa lor,
în lumea lor,
în primii ani ai omului.
E bine!
Acum ştiu ce înseamnă
reîntoarcerea la natură.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea să fie reală, niciodată virtuală.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către un copac

Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaşte" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ţi faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranţă se arată,
În soarta-ţi ce părea ingrată
Şi-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar şi-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Şi-ajunge-n mâna unui geniu.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-ţi explic?

Cum să-ţi explic să înţelegi,
Că nu mai e nimic de spus?
Că inimii i-a fost de-ajuns
Tăcerea ta de ani întregi?

Nu trebuie să mai alergi
Spre mine; totul s-a fost dus
Cum să-ţi explic să înţelegi
Că nu mai e nimic de spus?

Cu palma lacrimile-ţi ştergi,
Eu pe-ale mele le-am ascuns,
Ce şoapte vrei să mai culegi
Când aripile mi le-ai smuls,

Cum să-ţi explic să mă-nţelegi?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am să-nchid mincinosul Facebook
Pentru că am rămas tot singur cuc
Toţi prietenii mei din virtual
Nu fac cât unul singur, dar real!

Când primeam flori de plastic, mai ştiţi? Ne supăram;
Primim azi doar poze şi ne entuziasmăm,
Cu toţii, suntem doar o tristă gaşcă de postaci,
Cu mii de prieteni, dar de prietenie săraci!

În virtual mă simt de parc-aş fi paralizat
Pot să scriu, să vorbesc... atât! Da-n rest stau nemişcat;
Şi n-aş vrea să-mi pierd viaţa mea reală
C-o jalnică iubire virtuală!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată visam, şi pentru mine lumea viselor era mai reală decât lumea reală, era o lume cu scumpe comori.

citat din H.P. Lovecraft
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte virtuală

Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiţi stranii
Dintr-o lume virtuală?!

Vezi plutind spre transcendenţă
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!

Vezi în chipurile cele
Statice şi fără rid,
O speranţă pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?

Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!

Android, ori smarth robotic,
Nu-ţi da timpul spre vânzare!
Nu te pierde! Ce haotic,
Virtual şi lent se moare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda Rosenthal (către Ben): Jack trăieşte în lumea reală, tu – în împărăţia raiului. Aş fi vrut să mă ţin departe de lumea reală, dar brusc m-a găsit.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea virtuală

culeg gânduri din lumea virtuală
vesele sau triste, cum le scriu poeţii
simt multă desfătare pe reţea socială
sensibilă şi tandră ca zorii dimineţii.

cuvinte alese sunt rare nestemate
împodobesc cu ele cugetul sărac
am lăsat în urmă orele blestemate
adâncită-n suflet versuri fac şi desfac.

eu nu am aripi dar visele au
puternice şi largi precum condorii
precum îngerii ce prin valuri vâsleau
să ajungă la malul presărat cu glorii.

sunt fericită dar totuşi mai vreau
să cuprind universul cu bogate istorii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am cunoscut pe Internet

Ne-am cunoscut pe Internet
Prietenie digitală
Doar cu cuvinte şi emoji,
Platonică ţicneală.
Deşi distanţa e prea mare
Să ne iubim trupeşte
Noi ne simţim apropiaţi,
Dorinţa ne uneşte.
Iar sufletul îţi e deschis
Deşi nu eşti reală
Dar un cămin noi ne-am făcut
În lumea virtuală.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!