Spiritul iubitei
Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aș vrea să îți mai văd,
Înfățișarea iară.
Să ieși de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă privești îndelung,
Să-mi tulburi iarăși gândul.
Veșmintele-ți din ceață,
Ce rup liniștea nopții
S-atingă iar cărarea,
Acestui ținut al morții.
Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii și plângi,
Căindu-te amarnic.
Ai fost și vei rămâne,
A mea împărăteasă
O frumusețe rară,
Din alte lumi culeasă.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.