Haină strâmtă
Cu Dumnezeu de mână prin oraș
O fată se plimba fără să știe
Că Dumnezeu e cel mai drăgălaș,
Copil, Băiat, Bărbat... ce-o fi să fie.
Cu Dumnezeu la tine la picioare
Te crezi nefericită și te rogi
Să nu rămâi de-a pururi fată mare
Și dai un ban la orbi și la ologi.
Cu Dumnezeu de vorbă și de taină
Chiar azi ai stat, și nici n-ai bănuit
Că sub acea puțin cam strâmtă haină
Se-ascunde visul tău nemărginit.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.