Iritarea de dimineaţă

a început de duminică seară
când ochii s-au scărpinat
de ecranul televizorului larg
deschis la talk-show-uri căzute
pe capul omului iubitor de bârfă
care stă în noapte cu stelele
în geam şi şpriţul pe măsuţă
aciuat într-un cuib care va dispărea
în curând o să-i crească îndoiala
şi aerul rece cu dinţi de peşte
fierăstrău taie armonia interioară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

camera era rece şi goală
raza a pătruns prin geam
orbea ochii obişnuiţi
odată ajunsă la picioarele ei
a început să-i picure viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă

şi-n seara asta la geamul
pe jumătate deschis
dar înde
ajuns de deschis
încât să simţi par
fumul florilor pe care le a
duc în fiecare seară la patul tău
să nu stai cu ochii trişti
sau
visătoare la crizanteme
le scot din viaţa lor şi le a
duc la tine să te scot din vis
să mă aştepţi cu fruntea-n mâini
cu ochii-n stele
cu luna în podul palmei
aşteaptă-mă în faţa televizorului
la un film romantic
o să vin cu ciocolată
o să aduc lichior de cireşe amare
aşteaptă-mă (!?) n-ai ce pierde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

de-o lună prin buzunare
ştiu că mi-am pus în adânc
luna şi stelele fumate
într-o pipă de marinar alcoolic
scotocesc bine adâncurile
câteva piese de artilerie grea
pierdute cândva într-o furtună
s-au aciuat într-un pliu candriu
luna străluceşte printre florile
de crin clătinate de-un vânt suav
mâinile mângâie buzunarele
s-au sofisticat puţin de la foile
de ţigări pe care am scris versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi

Un arc de întuneric aplec atunci când las
fruntea să-mi cadă sub culori
şi uneori îmi pare că-i numai un răgaz
şi că se rupe timpul îmi pare alteori.

Pietrificat, auzul în romburi şi ovale
ferigă e în stratul de grafit.
Un fierăstrău cu dinţi de lucie răcoare
se-afundă-n trunchiul lui necontenit.

Mişcarea rece, sacadată
e dinainte înapoi,
cu dinţi de fierăstrău muşcând se-arată,
reci, amintirile din noi.

Un arc de întuneric aplec câteodată
şi o durere rece mă face să-l dezdoi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib gol

l

Stând în noapte pot să văd
un cuib care va dispărea în curând.

De pe stâlpul de lumină
un pui a căzut
până la cerul său.
Tatăl îl priveşte resemnat
pe cel care care nu era pregătit
să zboare.

Îl cheamă de două sau de trei ori, dar
el rămâne nemişcat
Corpul lui nu mai are nimic strălicitor;
acea rugăciune
de uitare fără cuvinte;
acel cântec
întunecat
în aer liber.

Mi-e frig la picioare,
mâine
cineva va mătura cerul.

Cum e posibil să uiţi
atâta frumuseţe abandonată?
mă gândesc.

Ce ar trebui să simţim noi
când ni se întâmplă acelaşi lucru?

poezie de Enrique Solinas din Din poezia Americii Latine (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

început

ploios de toamnă cu poveşti
de groază prin cărţile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în faţa maşinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-şi facă un rost în viaţa lor
de jumătate de an de bunăstare

ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
şi detectivii care beau whisky
nu te lasă să priveşti toamna
începută de curând în oraşul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se trezi cu capul

în canalul bun şi direcţia
era bună. soarele, încă
ruşinos şi supus lui noiembrie,
se mai ivea din când în când,
după zile şi nopţi de vânt,
de ploaie. frunzele acopereau
sticla de whisky, băgată în apa
rece care şiroia timid. ziua
era caldă şi cerul lucea
de parcă era lustruit
cu un glaspapir fin. peste canal
se lăsau crengile unui copac.
păreau să-i facă semn să tacă.
culese sticla. capacul păstrase
lichidul. simţurile îi reveneau încet.
o amintire îl fulgeră dureros şi
revăzu buzele fine şi roşii, se apropiau
de ochii lui, în amintirea reînviată
de băutura care se scurgea pe gât,
în stomac ardea plăcut la început.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au pârguit cireşele...

(rondel de Mironeşti)

S-au adunat azi babele, şi-n şoapte,

pe sanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti.

s-au pârguit cireşele azi noapte

şi-au înflorit salcâmii-n Mironeşti.

trei plozi de-acum făcut-au dinţi de lapte

pădurea e mai verde de-o priveşti.

s-au adunat azi babele, şi-n şoapte,

pe şanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti...

să-mi baţi la poartă fix la ora şapte

dacă şi anu'acesta-ţi mai doreşti

(pe şanţ, între o bârfă şi poveşti)

să guşti cireşe roşii, mari şi coapte,

pietroase, marca City Mironeşti.

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homarul povesteşte

despre bătrânul jo care vâslea
când dormea pe râul chinuit
de iarba care creşte febra
şi
şi
mesteca un nap stricat
dădea din cleşti într-un mod original
l-a întâlnit pe jos când erau tineri
jucau banii la ruletă într-un cazinou
în
în
tasmania australiană suptă de oboseală
au fugit cu banii furaţi
şi
şi au stat la un foc cu omul de piatră
care a adormit primul
jo se temea că e o capcană
auzise de faptele acestui om
crăpa capul cu toporul
te agăţa de-un copac
cu capul în jos să sângerezi
îi scotea intestinele şi le prăjea
la
la
la foc şi homarul şi jo s-au uitat
în foc înfricoşaţi de coincidenţă
aici homarul s-a oprit pentru o bere

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele s-au scurs

pe copacii din faţa casei tale
lumea se uita la fereastra
unde stătea o muşcată cu flori
roşii cum sunt buzele vă pot
explica în câteva poezii scrise
pe scoarţa pomilor fericiţi

copacii arată ca brazii de crăciun
stelele strălucesc ca diamantele
furate din adâncuri să aibă propriul
răsărit când ieşi la geam să zâmbeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi ochii

care te fulgeră erau
de un albastru injectat
precum miezul albastru al unei flăcări
galbene de aparat de sudură
cu oxiacetilenă în clipa
când te hotărăşti s-o stingi
aşa-i erau ochii în plină tandreţe
privesc fascinat cum mâinile ei
se lasă-n râul de iubire
şi-n căuş aduna apa
care străbate lumina la fel
cum străbate aerul
căzând pe buzele moi
e un act de autoritate
numai apa poate să pretindă asta
ochii se întâlnesc din nou
au culoarea oţelului proaspăt răcit
taie clipa-n două înainte de somnul
de veci au fost aşa la supărare
acum tremură instabili

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag cuvintele

drog pentru poetul din faţa
laptopului larg deschis
către cititorii total dezinteresaţi
de chinul inutil din creierul
îndopat cu lsd şi cocaină
care aşteaptă harul să coboare
în vârful degetelor reumatice
stă cu ochii pe cuvântul
condiment bun pentru nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robotesc nervos

în faţa ecranului şi meciul stă
să-nceapă măreţ la un fluier
se termină cu lacrimi tot la un fluier
ţin ochii larg deschişi
la prezentarea jucătorilor cu zâmbetele
zglobii sub bliţurile fotografilor
gazonul e verde şi cheamă la joc
privesc atent cu berea la gură
în cutia transpirată rămâne
până la plonjonul portarului
gazdele primitoare fluieră o echipă
aşez cutia pe măsuţă şi-mi spun: ce
bine e când te uiţi la fotbal
şi afară e noapte şi e iarnă
spectatorii fluieră sau cântă

transpir de la emoţiile finalului
de meci tensionat cu multe cartonaşe
galbene fără cârnaţi şi mici
înghit în sec antrenat mai bine decât
majoritatea simplă a jucătorilor
care privesc dansul fulgilor de nea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a pierdut capul

ca un erou din filmele de multe
milioane de dolari şi nu-i o dramă
pentru că aşa-i stă bine poetului
să lupte pe cal fără capul la îndemână
tot scenariu de film sau poate o carte
jucată dur de scriitor chiar într-un singur
poem aruncat pe hârtia din geam

şi-a pierdut capul pentru femeia
care nu era regină autentică, nu era
franţuzoaică cu secretele de rigoare
ascunse în negre pânze şi aşezate
în sipete pitite în pivniţe sau poduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi la cumpărat

pâine cu certificat verde
neenergetic de data asta
ajungi cu mâinile la mască
te doare liniştea din capul
locului care doarme pe vine
la intrarea în fiecare magazin
eşti pândit de-un virus pus
deoparte pentru tine aşteaptă
la geam şi o să sară-n nas
în gură ca într-o mocirlă propice

certificatul îl ţine la distanţă
este agheasma izbăvirii
umbli cu paşii rătăciţi printre
rafturi pline cu de toate
unde pâinea creşte-n ochii tăi
aburiţi de ecranul protector

mirosul pâinii se strecoară
şi te bucuri. certificatul şi-a făcut
datoria. lipsa lui te-ar fi ars întâi
la pungă până la sânge

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi văd noul cap (căci am dobândit unul nou), dar când îmi duc mâna la frunte o simt rece şi tare şi mai am senzaţia că e verde, translucidă şi vibrând înăuntru. Proprietăţile organelor mele s-au modificat: ochii, care nu mi-au fost niciodată prea buni, străpung acum materia şi văd tot ce vor ei să vadă - dar experienţa, la început, a fost teribil de şocantă din pricina neaşteptatului spor de informaţie pe care au început să-l primească; şi la fel s-a întâmplat şi cu urechile, care s-au obişnuit de-acum să audă tot ce vor să afle, însă la început au fost debordate de un haos sonor pe care nu erau pregătite să-l perceapă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îşi ţine coarnele

în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ ruşinea fulger se repede

ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl ştie
de asta poartă coarnele într-un iad

ea are o frumuseţe ca ţipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în candoarea somnului
a desprins un prinţ
dintr-o carte de poveşti
a suflat uşor în vis
şi ochii lui s-au deschis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să-i smulg vocea din gât
ba nu - vreau să-i smulg
gâtul cu totul şi să-i las
vocea a
colo legată cu toate cablurile
electrice - aduc patentul
izolat
vreau să văd un meci
de fotbal după trei luni şi cu
ren(tul) electric nu mă la
să mă uit la televizorul
larg deschis întunecat
de o voce de la echipa
de int(erv)enţie nereuşită de cuplare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!