Stelele s-au scurs
pe copacii din fața casei tale
lumea se uita la fereastra
unde stătea o mușcată cu flori
roșii cum sunt buzele vă pot
explica în câteva poezii scrise
pe scoarța pomilor fericiți
copacii arată ca brazii de crăciun
stelele strălucesc ca diamantele
furate din adâncuri să aibă propriul
răsărit când ieși la geam să zâmbești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
FLORI ROȘII, ALBE DE MUȘCATĂ DINTR-O STÂNCĂ APĂ AR SORBI
Flori roșii, albe de mușcată dintr-o stâncă apă ar sorbi.
Dacă-n lumea noastră bulversată. o floare am putea iubi
Și-n izvorul milosteniei, de păcate traiul îl spălăm
Până când luxoasa viață și-ngâmfare, n-ar putea a ne orbi.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea Primăverii
Copacii deșteptarea au sunat-o
Cu trâmbițe de flori peste livezi,
Și seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzulițe verzi!
Coroana cu lumini și-au îmbrăcat-o
Să-ți bucure ființa când îi vezi:
Copacii deșteptarea au sunat-o-
Cu trâmbițe de flori peste livezi!
Parcă din cer s-a coborât Erato
Și umblă visătoare prin livezi,
De-ți vine în neștire s-o urmezi-
S-asculți ce melodii au fermecat-o!
Copacii deșteptarea au sunat-o...!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
obrazul ridat -
câteva margarete
în fața casei
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii si gansacii
cade-o frunza, plang copacii
insa eu sunt bucuros
zboara gastele, gansacii
printre frunze.. ce frumos!
la scurt timp dispar copacii
si apar in locul lor
crengi pe care stau gansacii
dar nu-s frunze... ele mor.
fiindca nu mai sunt copacii
gastele fug in ograda
dupa ele si gansacii
fug ca focul de zapada.
dar unde s-au dus copacii?
nu sunt frunze sa m-atinga
acum stau ascunsi gansacii
fiindc-a inceput sa ninga.
dimineata.. nu-s copacii
dar mareti in locul lor
de se mira si gansacii
ceata cavalerilor.
inalti cum erau copacii
albi ca ingerii din cer
nu vor a iesi gansacii
insa eu sa vina.. sper.
ca sa vada ca copacii
peste crengi lumina au
mai mareti decat gansacii
care mult se laudau.
insa ce au fost copacii
vor mai fi ca-n orice an
si vor rascoli gansacii
orice frunza orice ram.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Chiar și copacii în primăvară scriu poezii. Și proștii cred că sunt flori.
aforism de Donato Di Poce din Aforismul în Italia. Antologia Premiului Torino in Sintesi (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Deschid fereastra
să iasă dragostea consumată
toată noaptea și să cutreiere
oceanele pe valuri călare
înconjurând planeta de câte ori
este nevoie pentru a se reîncărca
apoi o să intre în camera mea
pe ușa deschisă discret
o să treacă pe strada unde copacii
stau întinși la soare pe șezlonguri
metalice învelite cu fâșii de catifea
o să-și facă un selfie
este dragostea mea pentru noaptea
care vine în câteva minute
lihnită de iubire și tandrețe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
îndrăgostitul numără florile
din fața casei
în noapte scrie poezii
mereu cu ochii ei în gând
sub cerul înlăcrimat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
noapte fără somn -
câteva flori de cireș
aduse la geam
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste melancolică
Teiul își scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori și petale
Deschid codrul și porțile,
Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.
Apleacă-ți capul pe mine
Să-ți șoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ți fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,
Și numai lasă-mă să te îmbrățișez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le așez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.
poezie de Octav Hrițcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hrițcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ajun de Moș Crăciun
Din an în an pornesc la geam
Voioși cu Moș Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu [bis]
Da-i obicei străbun [bis]
Acum e cor la casa ta
Cu toții cânt-acum,
Mai sunt și moși din vremea lui
Bătrânul Moș Crăciun
Acum e joc la casa ta
Cu toți se veselesc
Dar sunt bordeie fără fum,
Și mâine-i Moș Crăciun
Și-acum te las, fii sănătos
Și vesel de Crăciun,
Dar nu uita când ești voios
Române să fii bun.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele tale
urmele tale presărate
pe trotuarul din fața casei
eu o să calc desculț
și o să te urmez
oriunde
niciunde
vom învăța sărutul franțuzesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaști frumos, în poezie
Pe buzele tale apar fluturi
Cu aripile unse cu miere,
Când zâmbești, spui poezii,
Venite din steluțe de durere.
Blândețea îți rămâne și așa
O rază încărcată cu lumină
Iar dragostea ce-mpărtășești
Sămânță e, în clipa ei divină.
Mi-i oarecum să îndrăznesc
În aerul de maximă plăcere
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi doar în durere.
Ai fluturi pe buze de dor,
Inima-i amară și pustie,
Zâmbești, ca lumea să te vadă
Cum renaști frumos, în poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...
poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vântul gonea rece
pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schițau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzișul lor
burnița măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
și apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în fața televizorului protejați de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia și simțea tristețea
deznădejdea
fugea și plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simțea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când lovește pământul
era un glock de 9 milimetri
se simțea vlăguită și nu reușea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-și amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum și-a spus: sunt o fantomă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia aleargă
pe la geamuri se scurge
ca un dans flamenco
castanietele imprimă ritmul
eu mă strecor lângă tine
ești rece și frumoasă
ca o ploaie de vară
degetele tale se plimbă
în pași de dans pe spatele meu
îți ascunzi nasul pe gât
copacii bat în geam pe ritm
de step
gândul se duce ca un fum
asuprit de sărut
ascultăm ploaia în pat pitiți
ropotul ploii este un fel de muzică
trebuie să o auzi ca să o îndrăgești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia uită să-i indice drumul spre casă, dar se părea că Lucian, într-adevăr îl știa, îl ținuse minte, căci nu greșise deloc și nici n-o întrebase pe unde s-o ia. Oprise drept în fața casei ei și coborâse, pentru a-i deschide portiera. Ea ieși, răsuflând ușurată; nu că ar fi stat incomod în splendida mașină, a directorului, ci pentru că nu mai stătea atât de aproape de el. Când ea coborî, el ezită: S-o cuprindă în brațe sau nu? Să încerce s-o sărute sau nu? Nu știa cum să procedeze cu ea. Câteva clipe o privi încurcat, de parcă nici n-o vedea, rămânând nemișcat, pe loc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feerie
Ninge bogat, cu fulgi pufoși,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu,
Și-ți vine iar copil să fii.
S-alergi așa... prin tot omătul,
Să simți zăpada sub picioare
Și fulgii moi să ți se-așeze
Pe-obraz și să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninși
Împodobiți, cum nu pot spune,
Pentru serbarea de Crăciun,
Când vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe Iisus
În cântecele lor frumoase.
Și flori de măr și lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i Ajun
Și lumea poate fi mai bună.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o dragoste
cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi și parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârșitul și mă înfricoșa
era o dragoste cu picioare lungi și fine
plină de nopți cu atracții electrice
unde cuvintele sunt mici poezii șoptite
era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din țigară
scoteai fum printre zâmbete suave
era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrățișarea noastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!