început

ploios de toamnă cu poveşti
de groază prin cărţile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în faţa maşinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-şi facă un rost în viaţa lor
de jumătate de an de bunăstare

ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
şi detectivii care beau whisky
nu te lasă să priveşti toamna
începută de curând în oraşul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile copilăriei

erau trase la copiator şi purtate din gând în gând şi din generaţie în generaţie
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire şi înţelegere
şi pe restul paginii goale am desenat semne disperate?!
pe altă pagină scria doar "sa nu furi"
şi am desenat toate furtişagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria "sa nu minti"
şi Pinocchio mă privea cu ochi mari, curioşi,
neînţelegând ce se petrece
"iubeste-ţi aproapele" scria pe o altă pagină
dar încă nu învăţasem ce e iubirea
aşa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar ţara de poveşti s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate ţările
sunt pregătite să fie inventate
aşa că ar face bine să rămână în lumea lor de baştină
departe de cărţile ce nu pot să le cuprindă
şi de minţile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite
chiar dacă poveştile sunt aceleaşi de mii de ani
cărţile diferă de la desen la desen
şi de la copertă la copertă
aşa că niciodată
nu voi obliga pe cineva
să înghită cuvintele ce m-au crescut
împotriva voinţei lui

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara ascultă

rock la stetoscop cu ochii
pe jumătate închişi
pe jumătate deschişi spre altă
lume nebună şi vicioasă
apoi aude un foşnet în stetoscop
bate o inimă şi aşteaptă
pe cineva să-i deschidă uşa
sufletului plecat cu dorul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor bea

din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima şi prima
zeiţele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutaţi de buzele
mele pătimaşe şi fierbinţi
voi deveni o băutură winterfresh

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie fără anotimp

Se plimbă cărţile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult poveşti din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ţi îmi pare nefiresc.

Aud şi vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aştept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzaţie ciudată,
pe etajeră cărţile vorbesc.

Îmi amintesc despre iubirea noastră,
rămasă-ntr-un trecut nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd la margini de zenit.

poezie de Corneliu Neagu (17 ianuarie 2024)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie autumnală

Se plimbă cărţile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult poveşti din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ţi îmi pare nefiresc.

Aud şi vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aştept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzaţie ciudată,
pe etajeră cărţile vorbesc.

Mi-aduc aminte de iubirea noastră,
dintr-un trecut rămas nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd venind dinspre zenit.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate eşti...

Eşti aşa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate eşti femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o şterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi eşti, cealaltă o să-ţi fiu.

Jumătate eşti vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate eşti vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar şoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poetul

care suferă cu versuri
şi poezii aşezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trecut

de miezul nopţii şi eu
stau în pat şi număr oile
una e al vecinului de la doi
doi pentru cealaltă femeie
am terminat încet oile din judeţ
trec la prune sau
sau
sau la florile de prun
noaptea trece de jumătate
beau un ţoi de ţuică
făcută din prunul de unde
număr florile
nu-mi ajung copacii din livada hajinului
damigeana se goleşte până la ziuă
prostul are grija oilor mele
numărate de două ori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul şi toamna

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era şi umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarţa e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.

poezie de Camelia Opriţa din Boema - Revistă de literatură şi artă, Lumea Copiilor ( Poveşti din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul mirosea

a somn şi frunzele şopteau ştiri
în adierea unui vânt pofticios
o floarea soarelui se înnegreşte
cu pălăria îndreptată spre uşa
unei grădiniţe închisă la ora aceea
razele lunei se hârjonesc
pe capotele
maşinilor sub care se zgârâiau
mâţele negre cu mâţele albe
după ce şi-au mieunat ariile lor
războinice
la lumina unor vitrine cu produse
din carne aranjate cu pricepere
oraşul era tăvălit în întunecimea
ce-i sporea farmecul nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţara făgăduinţei

un ford hodorogit. whisky. şi muzica
de dans. un bar.
un cowboy, în bar,
lângă tonomatul
cu muzică de dans.
bate ritmul pe masă şi bea whisky.
afară omul cu lasou.
bate ritmul cu palma
pe capota fordului prăfuit. bea whisky.
şi muzică
country.

omul cu lasou bate
cu palma în geam. whisky peste tot.
whisky în paharul pătrăţos.
whisky.

omul din bar. şi muzica
de dans.
omul cu lasou. şi muzica
de dans.

amândoi beau whisky. barmanul
bea whisky. lângă tonomatul
cu muzică country.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

camera era rece şi goală
raza a pătruns prin geam
orbea ochii obişnuiţi
odată ajunsă la picioarele ei
a început să-i picure viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna

Stă dorul meu şi peste geam se uită;
Şi-al tău priveşte peste geam...
Dar eu mă uit afară, tu 'năuntru
Ca-n orice toamnă-n fiecare an.

În ochii tăi văd aierul cum trece
C-o frunză smulsă de pe ram,
Şi lacrimi cad, şi plouă pe-ndelete
Aşa e, toamnă, -n fiecare an.

Şi eu, şi tu având aceeaşi soartă
Ne întâlnim la geamul stătător,
Când tu te treci afară, eu 'năuntru
Şi ne uneşte chipul muritor.

Chişinău 27 septembrie 2019

poezie de Mihai Ghidora (27 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai răbdare până în seara de dinaintea premierei. Nimic nu stimulează mai bine inspiraţia decât nevoia, indiferent dacă este vorba de prezenţa unui copist care aşteaptă să-i dai notele sau de ţipetele unui impresar care îşi smulge părul din cap. Pe vremea mea, toţi impresarii din Italia aveau deja chelie la treizeci de ani... Am scris uvertura la "Coţofana hoaţă" chiar în seara premierei, la teatru, unde am fost ţinut prizonier de director, sub supravegherea unui maşinist de pe scenă care primise ordin să arunce manuscrisul meu pe geam, pagină cu pagină, copiştilor ce aşteptau să-l transcrie. În lipsa paginilor, urma să mă arunce pe mine pe fereastră.

citat din Gioachino Rossini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mia: În oraş a avut loc o crimă falsă?
Lorelai: Da, pentru că oraşul e prea plictisitor ca să aibă loc o crimă adevărată.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se plimbă

pe pagină mângâind ochii
cititorului obosit de lectură
face giumbuşlucuri în speranţa
unei lumini dintr-un opaiţ veritabil
literele prind înflorituri de femei
cu busturi robuste ce atrag
bieţii iubitori de frumos
versul curge stăpânit sub nasul
care-şi asumă riscul să poarte
o lacrimă pornită pe un drum
întortocheat în evitarea unui coş

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Curcubeul din ochi
ameţeşte toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...

Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viaţă.

Şi e frig şi aici
şi acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrişor.

Crengi subţiri şi întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot ceea ce nu eşti

Sunt jumătate dor, jumătate mă dor.
Sunt înger!?
Sunt jumătate ger, jumătate cancer.
Sunt Sânger!?
Sunt jumătate nor, jumătate ador.
Sunt zombi!?
Sunt jumătate cer, jumătate nu cer.
Ţărână!?

Sunt jumătate zor, jumătate chiar mor.
Sunt demon!?
Sunt jumătate foc, jumătate sub toc.
Sunt hormon!?
Sunt jumătate hor, jumătate amor.
Sunt ambii!?
Sunt jumătate stoc, jumătate batoc.
—Stăpână!
Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti!?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!