Maritimă

s-a rupt aţa mării
amniotic a născut vara aceasta
ciudat de întârziată
am luat-o în braţe şi am legănat-o
are încă ochi de lapte
nici putere să tragă din sânul cald
îmi plimb tălpile prin apă
acupunctură cu scoici şi
visuri agăţate de zmeie
tot mai albastru
sentimentul meu trăieşte cu aerosoli
căteva alge împletesc urme
singurele obiecte filigran
ai toate şansele să le scapi
printre raze de soare
înfipte adânc
semn de protecţie şi lumină

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de respiraţii

Alerg
cu patruzecişişase
de respiraţii de ani lumină
prin constelaţia de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscaţi
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivniţa gândului.
Te aştept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăieşti
într-o lume abstractă
şi atât de tăcută,
chiar şi în zilele îndulcite cu torturi.
Îţi mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se caţără
ca o iederă
până în purpurul retinian,
cu rădăcini înfipte adânc,
dincolo
de aburul cald
al respiraţiei mele...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre galaxii de lapte

mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu ştie cum să-l treacă
nici cărări nu sunt

gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înţelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte

încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie

gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul

De va veni zăpada să ne cearnă
şi-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.

Vom zăbovi în apa cristalină
şi-mprumutând a pietrelor răcoare,
Vom desfăta papilele-nsetate
din boturi de sfioase căprioare.

Poate ne veţi uita după o vreme
cu sufletele încă ne-mpăcate,
Dar ne veţi regăsi în apa mării
îmbrăţişaţi pentru eternitate.

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul
la ţărm când fericit vă-mbrăţişează!
Şi nu veţi şti că printre scoici şi alge
două perechi de ochi mai lăcrimează!

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora de soare

Zaua lanţului
ancorei mele s-a rupt
praful ruginii
i-a măcinat textura
până la măduvă
am rămas două obiecte rupte
tu o ancoră
infiptă-n reciful din tine
eu o corabie
pierdută-n azimuturi
printre valuri şi umbre
fără opriri
fără porturi
........................
într-un albastru intens
fierarul din mine
căleşte-n suflet
o ancoră de soare.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lumină

am învăţat şă îmbrăţişez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învăţat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe ţărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici şi valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem seminţele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roşii pe pajişti de dor
şi în întunericul cetăţii mă înţepam în spini
ce roşul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
ţineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrăţişa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină
sunt fir din mâna Ta zâmbind în soare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul cu scoici

Cînd pianul bătrîn îşi visează sonata
În tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
Un picior mai întîi, apoi celălat,... gata,
Poposind printre melci în nisp am pătruns.

Goi ne-ntindem în templul de ape al mării
Mirosind a pădure de alge şi iod
Cînd pe buze simţim gustul rece al sării
Şi al cărnii albastre de langustă şi cod.

Ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
Alergînd printre lumi de coral marmoreu
În adîncul din care lumina se pierde
Ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.

Rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
Tulburînd somnul mut al atîtor corsari
Ruginite comori ne îmbie tăcute
Cu legende-ncrustate în şekeli şi dinari.

Iar cînd pleopele mării se deschid roşietic
Adormim pe nisipul risipit din tablou
Şi visăm un pian care cîntă sonate
Şi adoarme apoi rătăcit în ecou...

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg cu Ludmila

De atâta căutare, m-am rupt din trup.
Nechemată,
se topea peste ochi înserarea.

Absorb nestingherit apusul
extrag culorile,
le amestec în căuşul palmei drepte;
cu mâna stângă flutur umbrele
disimulate pe o pânză furată din noapte.

Iau şi căteva pensule
pentru degetele lucrătoare, câte una.
transpun pe fiecare parte a corpului tău
tonuri calde, rupte, cu tente de carmin în relief
şi-n final îngroşez liniile curbe exterioare,
cele interioare rămân subţiri
aproape nevăzute din tuşe.
Conturul îţi alunecă
pe suprafeţe mângâiate de raze
o decupare din crepuscul.

Lumea-ţi recunoaşte alura
în asfinţit
cum cobori apăsată de mândrie
dealul viei
cu bulgări din soare
pe braţe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. cu pescăruşi

Mai am un singur dor
şi-o blândă-nfiorare
acum când vara pleacă
luându-şi rămas bun
să'ntemeiez din valuri
gingaş apus de soare
şi orice vis ce-mi doare
cu tine să-l cunun.

Nemărginiri albastre
întoarse'n malul mării
fac brizele'n poeme
pe glezne să ne stea
suntem ca două temple
ce'n taina înserării
pe pergamentul lumii
simţiri îşi pot grava.

Nisipul ne îmbie...
cu pietre, scoici şi alge
stă dragostea ascunsă
în sarea unui cânt
suntem doar o esenţă
ce inima-şi desface
din perlele umane
ce-ascund acelaşi gând.

Mai am un singur vis
în dorul ce nu-mi moare
s-adun sub ploi de stele
sublim descătuşat
să-ţi scriu un... S. O. S.
cu pescăruşi pe mare
şi'n vântul cald al serii
cu tine să mă-mpart.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră
îţi zâmbeşte albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiaşi vieţi albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp şi anotimp
e acest albastru al unei unice dimineţi albastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara a uitat să plece...

Este vară-n ruginia toamnă ce-şi aşteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-şi cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul şi-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.

Stau copacii în dilemă şi nu ştiu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliţi de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.

Flori de câmp îşi dau din coate, se trezesc din hibernare
Şi privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-şi pune fracul violet şi fraţii-şi cheamă,
Macii vitregiţi de floare, împletesc din zori năframă.

Vara a uitat să plece şi aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cresc din braţe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din braţe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorţită aşteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au aşezat, atâtea, pe-al meu creştet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, braţele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a ţesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit şi zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împleteşte cu faine frunze,
Din cosiţele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de August

pe obrajii depărtării soarele pictează zarea
încărcat cu raze blânde se pogoare-n gândul meu
ca o zână fermecată cu sfieli zâmbeşte marea
fluturi de iubire pură îmi zburdă prin decolteu.

vântul adie magic trezit din amorţeală
cu roua crinilor mă-mbată şi pe mine
scutur clipele buimace şi le scot din ameţeală
în vitralii de lumină surâd nimfe, hermeline.

prin ferestrele din visuri intră bucurii degrabă
şi tăcerea şi cuvântul în iubire îşi fac casă
cu gânduri de voie bună toată ziua îmi fac treabă
şi îmi pun pe ochi lumină de factură valoroasă.

trec cocori prin ochii minţii printre zâmbete curgând
iau cu ei tristeţea neagră printre nouri alergând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâsle frânte

Vara vin doar vase-n golf
şi valurile uită să aducă alge, scoici.
Coasta pare săracă fără ele -
nisip, sfere mici fără suflet,
stele care-au apus milenii aliniate.
Catargele par zeităţi greceşti
ce judecă fiinţe fără grai,
iar bărcile cu dungi albastre
în ciudă stau cu spatele la lume.

Vara vin doar vase-n golf,
cerul stă martor realităţii.
Miresmele sărate de pe mare
ce vâsle reci prindeau de mâini,
duc dorul oamenilor ce trăiesc aici.
Pontoanelor le-au crescut aripi cu pene negre,
ce val cu val se înnegresc mai tare.
Dar ele nu se văd, nici nu se simt...
De fapt nici nu există.

Vara vin doar vase-n golf
şi chei de broaşte vechi
s-au afundat adânc în stânci.
Iarba a răsărit prin crăpăturile scărilor
şi porii varului miros a crini ofiliţi.
Gândurile cele bune merg pe jos spre oraş
şi oamenii aleargă-n sens invers.
Toţi laolaltă ştiu deja, ştiu că
Vara vin doar vase-n golf.

poezie de Kevin Iovănescu (29 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e el de soare

Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerşind un strop de răcoare.

Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.

Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârşit-au înecate.

Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.

Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Şi apa dintr-un ulcior!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cumpăr visuri. Felurite visuri. Vrem să schimbăm ţara din temelii. Ţara noastră are nevoie de visuri. Lumea trebuie îndreptată. Tu ce faci cu ele? Ele nu ţin nici de foame, nici de sete, nici de cald, nici de răcoare...

Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiţi primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himere

Soarele trăznit în temeri
Mă pedepsea în largul mării
Atât era de cald prin ceaţă
Că apa se umfla deodată
Eu aşteptam un strop din norii
Ce se plimbau uscaţi pe faţă
Şi mă văitam rănit în barcă
Se naviga voit în zare
Dar nu vedeau în lemnul bărcii
Închis şi mătuit de raze
Se confunda mortal cu solzii.
Şi sufeream,
La hrană mai speram doar peştii
Dar şi aceia se plimbau
Şi nu vroiau să vină-n barcă
Şi mă topeam,
De sete mai speram în seară
Să tragă ploile cu ea
Dar tot în zi mă lamentăm
Stăteam acum întins pe burtă
Şi mă gândeam,
Dar deodată lemnul umed
Avea trăirile din tine
La vâsle intuiam un braţ
La celalalt o gleznă coaptă
Iar pe o scândură în lat
Erau şi sânii tăi în roată
Te admiram şi-ţi mulţumeam
Că mă salvezi încă o dată
Şi stai cu mine pe furtună
Erai frumoasă-n coji de lemn
Aveai doi ochi scăpaţi spre Lună
Şi îţi vorbeam,
Dar barca se lăsa tăcută
Cădea în marea ce-o iubea
Adânc în jos în ape reci
Şi-ţi reproşam,
C-ai fost cu mine nevăzută.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!