Vâsle frânte

Vara vin doar vase-n golf
şi valurile uită să aducă alge, scoici.
Coasta pare săracă fără ele -
nisip, sfere mici fără suflet,
stele care-au apus milenii aliniate.
Catargele par zeităţi greceşti
ce judecă fiinţe fără grai,
iar bărcile cu dungi albastre
în ciudă stau cu spatele la lume.

Vara vin doar vase-n golf,
cerul stă martor realităţii.
Miresmele sărate de pe mare
ce vâsle reci prindeau de mâini,
duc dorul oamenilor ce trăiesc aici.
Pontoanelor le-au crescut aripi cu pene negre,
ce val cu val se înnegresc mai tare.
Dar ele nu se văd, nici nu se simt...
De fapt nici nu există.

Vara vin doar vase-n golf
şi chei de broaşte vechi
s-au afundat adânc în stânci.
Iarba a răsărit prin crăpăturile scărilor
şi porii varului miros a crini ofiliţi.
Gândurile cele bune merg pe jos spre oraş
şi oamenii aleargă-n sens invers.
Toţi laolaltă ştiu deja, ştiu că
Vara vin doar vase-n golf.

poezie de Kevin Iovănescu (29 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri şi nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
şi ce stânci în amintire
mare aş putea să-ţi cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
şi ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?

Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
şi totuşi eu mai sper

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vara din tine (Poeziei)

În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.

În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.

În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.

În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.

În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întoarce iarăşi vara

Se întoarce iarăşi vara,
A uitat să mă sărute,
Nu pleca ea cu povara
Sentimentelor pierdute.

De din zori şi până seara,
Cu căldură şi cu soare,
Se întoarce iarăşi vara
Că-i sunt drag, aşa se pare.

Îmi fac planuri la Amara
Să-mi tratez arsuri de burtă
Şi-apoi merg la Mărioara
Să-i fac o vizită scurtă

Că se-ntoarce iarăşi vara.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iarna nu-i ca vara"

Iarna schi şi vara cros,
Amândouă-s de folos.
Iarna-i mai costisitoare:
Crosul cere doar... picioare.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Hazul anotimpurilor (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.

Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fişicuri
Şi merg iar... la femei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, tu vara mea proscrisă

Septembrie, tu vara mea proscrisă
Şi nerecunoscută de surori
De ce mereu doar toamnei eşti promisă,
Când august e mai rece uneori!

De ce îi laşi să îţi arunce-n spate
Povara toamnei ca şi început,
Septembrie, de-ar exista dreptate
Ar face îngerii-n jurul tău scut.

Şi n-ar lăsa pe nimeni să mai spună
Că tu începi al toamnei ritual,
Iar cei ce nu-nţeleg de vorbă bună,
Să fie puşi la punct procedural!

Să înţeleagă că nu se răceşte
Nici vremea şi nici sufletul din noi
Şi orice drum al tău ce rătăceşte,
Se-neacă-n soare, nu se-neacă-n ploi!

De ce mă laşi să fiu doar eu de vină
Când tu eşti caldă, tu şi briza ta,
Septembrie, tu vara mea senină,
Tu eşti proscrisă doar în lipsa mea!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă vacanƫă

Începe întotdeauna vara,
de ziua ta.
Am vrut să schimb anotimpul,
dar vara începe în continuare,
de ziua ta.

Ai vrut să mutăm vacanta,
anul acesta, de ziua mea,
dar vara n-a ştiut şi-a început
de ziua ta.

E cu sau fără voia ta,
un fel de simbioză vara
între o fiinƫă cum eşti tu
şi anotimpul cu acest atu.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Spooner: Ce? Trei oameni nu pot juca golf împreună? Ce naiba, doar nu e sex!

replică din filmul serial Trăsniţii din Queens
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vântul va spune: "Aici trăiau oameni fără Dumnezeu. Singurul monument le era asfaltul. Şi mii de mingi de golf pierdute."

citat clasic din T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei veri

Din amintirea de-asta vara
Patrez doar simplul "te iubesc"!
Privesc si azi spre asfintitul
Ce imi placea sa il privesc.

Singuratatea ma-nconjoara
Tacerea-i lacrima si ea
Eu iti repet a mia oara
Te-astept si azi iubirea mea.

Dar voi ramine-o vesnicie
Cu dorul tau nebiruit
Caci dragostea, a fost sa fie
Un vis de ziduri strajuit.

Si chipul tau si fata-ti clara
Le am, le port cu mine-acum
In viata asta mea sprintara
In viata unui om nebun.

Iubire, de vei vrea acuma
Sa uiti de toate, sa revi
Nu-ti pot da-n dar Soarele, Luna
Ci doar caldura inimii.

Speranta-i mare, e deschisa
Te-nconjur ca pe-un vis frumos
Gindesc la dragostea promisa
Mi-e dor de glasul tau duios.

A fost o vara dureroasa
A fost o vara de traire
Iubirea ta asa frumoasa
E astazi doar o amintire.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare

Mâna iernii nu dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădeşti în şip

făcând bine din ce-i rău

creşti al frumuseţii chip

N-o îngrămădeşti în şip

nici tîrându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara din poemul tău

cea urâtă mâine zău

poezie de Costel Zăgan din Vărul meu, Shakespeare (9 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ţi faci vacanţa la ţară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie şi mă simţeam norocos.

Ne vedeam la prânz şi seara, bucuroşi nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul şi nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu ştim cine l-a furat.

Vara asta mai bat drumul, privesc trist şi-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul şi-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Aşteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul toamnei

Regretele ajunse în cumpăna de gânduri
mă răscolesc adesea cu false povestiri
găsite-n neuitarea ieşită dintre prunduri
când dorurile mute doinesc despre iubiri.

Afară frigul toamnei, venită fără teamă
pe aripa îngustă a unui vânt tăios,
din vara alungată îşi ia pretinsa vamă
a zilelor senine, întoarse-acum pe dos.

Prin parcurile goale scaieţii mor de ciudă
că movul din corole a devenit doar puf,
din care smulge vântul, cu aripa sa nudă,
ciudate şomoioage umplute cu năduf.

La ora insomniei aud cum toamna-mbracă
veşminte reci ţesute pe margini de fior,
cu amintiri furate din vara care pleacă,
pe-o cale nevăzută, spre alt tărâm, în zbor.

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lt. Gillette: Această navă nu poate naviga doar cu doi oameni. Nu o să ieşiţi nici din golf.
Jack Sparrow: Fiule, eu sunt căpitanul Jack Sparrow. Pricepi?

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile

Mândru şi înalt, roşul trandafir
Aşteaptă în grădina, azi, un musafir.

Galbenă e floarea care se roteşte
mereu după soare şi spre el priveşte.

Ştiu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.

Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniţă, te întâlneşti cu ea.

Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau şi chitara.

Vişina e vişinie.
Vara, fac compot din ea şi îmi aduce bucurie.

Maroniu, morocănos, vine ursul zgomotos.
Este foarte supărat.
Cum îl văd, am şi plecat.

Din hornul căsuţei mele,
iese fum şi este gri.
Dacă îl vezi în nopţi cu stele,
el te va călăuzi.

Alba zăpada, pufoasă şi rece.
Când o văd, de iarnă dorul iute-mi trece.

Roz este pantera, înaltă şi subţire.
Pare o marionetă, trasă doar de fire.

Negrul pare o culoare tristă.
Eu sunt bucuros fiindcă ea există.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara şi frumuseţea literelor metalice

Vine vara şi vom transpira frumos
Când gândul ne respiră prin porii fericirii în trei.
Cu pixul tău metalic voi rescrie o poezie cu greutatea metaforei din litere albastre
Te vreau în inimă deschis şi nu de fier.
Ascuns printre mistere
Nu-mi cere să tac... Tăcerea e mormântul unui singur om... Nu-mi cere să mă pierd
Prin aripile încălzire de dragoste şi mângâieri
Un suflet delicat şi o balerină printre stele vor dansa
Tu, eu şi... pana mea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara visului ars

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge şi moare.

Copacul, puternic odată,
credinţa-n iubire-a pierdut
şi simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.

Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
şi-n el doar cu sete şi gol,
aşteaptă un semn să-i alinte

durerea din suflet, şi speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră

şi-a ars, într-un mod nepermis,
credinţa-n iubire şi vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!