Vâsle frânte
Vara vin doar vase-n golf
și valurile uită să aducă alge, scoici.
Coasta pare săracă fără ele -
nisip, sfere mici fără suflet,
stele care-au apus milenii aliniate.
Catargele par zeități grecești
ce judecă ființe fără grai,
iar bărcile cu dungi albastre
în ciudă stau cu spatele la lume.
Vara vin doar vase-n golf,
cerul stă martor realității.
Miresmele sărate de pe mare
ce vâsle reci prindeau de mâini,
duc dorul oamenilor ce trăiesc aici.
Pontoanelor le-au crescut aripi cu pene negre,
ce val cu val se înnegresc mai tare.
Dar ele nu se văd, nici nu se simt...
De fapt nici nu există.
Vara vin doar vase-n golf
și chei de broaște vechi
s-au afundat adânc în stânci.
Iarba a răsărit prin crăpăturile scărilor
și porii varului miros a crini ofiliți.
Gândurile cele bune merg pe jos spre oraș
și oamenii aleargă-n sens invers.
Toți laolaltă știu deja, știu că
Vara vin doar vase-n golf.
poezie de Kevin Iovănescu (29 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre realitate
- poezii despre oraș
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.