Noaptea fără lună plină
Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ți topească dragostea,
focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai ațâță paiele din căpițele de fân.
Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,
păstrează pe umeri capul
și aduce liniște în câmpul descoperit,
o sădește să răsară-n primăvară.
Nicio umbră nu mă oprește
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,
de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.