Lună plină
Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Și mă faci să număr ceasuri.
Lună plină, tu, mireasă
A poeților aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Țintuită la fereastră.
............................
poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lună plină iar -
în noaptea adâncă
urlete prelungi.
haiku de Valeria Mahok (23 decembrie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion în noaptea cu Lună plină
Neștiind că-i lună plină
Dete fuga la vecină;
Dar s-a-ntors ca eunucu
[Soțu-i nefiind la lucru]
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta
Tu, vagabond al poeziei mele,
În noaptea asta, dacă-i plină lună
Ai vrea să bem licori, ceva-mpreună
Apoi s-aprindem lumânari din stele?
Să te îmbăt, să mă descânți cu ele,
Să nu le lași să cadă, nici apună...
Tu, vagabond al poeziei mele
În noaptea asta dacă-i plină lună!
Să-mi săruți ochii verzi și alba piele
De tine să mă faci să fiu nebună,
Să mă prefaci în flutur alb, lagună,
Sau val de mare, barcă fară vele...
Tu, vagabond al poeziei mele!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul tău străluce în noapte
Și îmi răscolește firea,
Lună plină, zână blondă
Adu-mi înapoi iubirea
Și în inimă sfințirea
Pentru sfântă eternitate.
Valeria Mahok (7 aprilie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină iar -
de umbra liliecilor
spintecată.
haiku de Valeria Mahok (mai 2011)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta
În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu ești frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aș vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Și să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruți
Și încet să-mi șoptești,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubești.
În brațele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Și să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aș vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.
poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte divină -
Vise sub lună plină,
Odă iubirii.
haiku de Valeria Mahok (29 decembrie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fără lună plină
Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ți topească dragostea,
focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai ațâță paiele din căpițele de fân.
Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,
păstrează pe umeri capul
și aduce liniște în câmpul descoperit,
o sădește să răsară-n primăvară.
Nicio umbră nu mă oprește
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,
de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.
A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea cu lună
În noaptea cu lună
Prepar ceai negru
Cu flori de prună
Și frunze de cedru.
Îl beau în singurătate,
De vorbă cu luna,
În ferestrele-nghețate
Bate ploaia-ntruna.
În noaptea cu lună
Prepar ceai singur...
Un cântec răsună,
Al cicadelor, desigur...
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
E lună plină și am gânduri șirete?!
E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...
Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!
Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră
și genuni fără punți...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-mi bate la fereastră ...
Noaptea-mi bate la fereastră
Amintind iubirea noastră,
Când simt, pentru-a câta oară,
Că tristețea mă-nfioară.
Cu singurătatea soră,
Număr oră după oră,
De mă apasă pereții
Până-n ceasul dimineții.
Noaptea, timpul se dilată,-
Ceasurile prind să bată
Sferturi, jumătăți și ore,
Zorii zilei să-i implore.
Noaptea lungă și pustie,
Îmi va ține companie
Stând cu mine la taclale,
Umplând ceasurile goale.
Printre florile din glastră
Noaptea-mi bate la fereastră
Alungând pe orișiunde,
Ore, minute, secunde...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele pământului sunt dirijate direct de lună. De pildă, mareele. Ziua, apele unei mări sunt nemișcate, pentru ca noaptea, de lună plină, ele să înceapă să se ducă și să vină, cuprinse de o neliniște extraordinară. Norii, la fel, sunt influențați de lună. Trec pe deasupra noastră nori încărcați de apă și nu se descarcă, în schimb, se descarcă în altă parte sau invers. Depinde dacă au nimerit într-o rază magnetică plecată din lună spre noi.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
pe imașul vast
în noaptea cu lună plină
un singur cal alb
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte
Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb și mă supun
Dimineții din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu știu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.
La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă țin de semilună
Și când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În locul străzii a venit oceanul la fereastră
A venit oceanul la fereastră
și ce furtună a fost toată noaptea!
Dimineața
geamul care murise alături de mine
era acoperit
cu-o pânză de corabie albă.
poezie de Dumitru Ichim din Nelogoditele tăceri (2013)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!